Zoltan Andras, solistul de la Sarmalele Reci, povesteste cum e sa cinti la nuntile fanilor si cit de incintata e formatia de publicul din tara, in fata caruia cinta mai mult ca niciodata.

Care-i statutul artistului roman?

Statutul ideal al artistului roman este de prestator de servicii. Intr-un bar, am intilnit un actor pe care l-am intrebat ce face, iar el mi-a raspuns: „Si eu, ca actristii". Voia sa spuna ca multi actori sint putin tristi, pentru ca nu sint destul de solicitati.

Ati fost si voi tristi?

N-am avut o perioada in care sa fim inactivi, doar perioade cu mai putine concerte. Aveam in schimb mai mult timp de repetitii, de a compune piese noi. Acum trecem printr-o perioada plina de evenimente, de concerte si abia daca apucam sa ne odihnim. La sfirsitul lui 2003, a aparut „Vaca". Un album dens, cu multe piese pe care am vrut sa le lasam sa-si traiasca viata. Nici macar n-au putut fi promovate toate.

Apartineti segmentului caruia i se spune frecvent „nu sinteti in targetul nostru"?

In unele privinte, da. Dar posturile care inteleg sa joace rolul de factor de culturalizare ne difuzeaza foarte mult: RFI, City FM, Radio Romania, Romantic, Guerrilla, Radio Total. Nu am gasit un mod normal de comunicare cu Europa FM si cu Radio 21.

Ati ajuns sa cintati de doua ori pe saptamina la Slatina si de trei la Bals. Cum e publicul din tara?

Am constatat ca zicala „omul sfinteste locul" e valabila si in acest domeniu. In diverse locuri din aceasta tara sint oameni mult mai valorosi decit am putea banui, mai dornici sa promoveze valorile culturale. Sint oameni care au investit intr-un local, l-au decorat frumos, original, si vor sa intretina acolo un spirit viu, artistic. In astfel de locuri cintam. Din pacate, oamenii din tara sint considerati mult mai prosti decit sint. Dar ei stiu foarte bine sa-si aleaga valorile. Se vede ca, atunci cind vin la concertele noastre, se simt bine, sint dezinvolti, sint ei insisi. Avem insa concerte si in Bucuresti. Componenta actuala este Emil Viciu - chitara, Laszlo Mircea Horvath - clape, Vladimir Sateanu - bas, Ionel Tanase - tobe si eu, solist vocal.

Ati cintat in mall-uri, la congrese si la petreceri de firme. Cu nuntile cum stati?

Ar fi bine ca lumea sa scape de prejudecata ca cei de la Sarmalele Reci sint underground, cinta ceva ciudat acolo, dar sint simpatici. Am fost la vreo patru nunti, de doua feluri. Trei ale unor fani Sarmalele Reci si la o alta, la care socrii erau rockeri, iar mireasa si ginerele manelisti. Am cintat alternativ, cind noi, cind manelistii.

Cu cine ati facut echipa?

Cu Adi Minune, bineinteles. La un moment dat, instrumentistii lui o luasera pe ulei si disparusera, iar mireasa voia sa i se cinte „Multi ani traiasca!". Cum nu mai avea cine sa-l acompanieze pe Adi, am convenit sa o facem noi. El, care e un tip haios, a anuntat dezinvolt: „Adi Minune featuring Sarmalele Reci, La multi ani, pentru mireasa!". Se intimpla la International, in Sinaia. Ne place sa cintam la astfel de evenimente. Cunoastem lume noua, se mai diversifica publicul, iar pe noi ne intereseaza ca oamenii sa aiba despre noi o imagine lipsita de distorsiuni si prejudecati.

Cum ati gindit noul album Sarmalele Reci?

In asa fel incit sa compensam o lipsa destul de serioasa de pe piata a vechilor noastre albume. Albumul va contine inregistrari din concerte si va fi un Sarmalele Reci live Best of.

Nu v-au inspirat nimic blonda de la Cotroceni sau scandalul biletelelor?

Avem in genul asta o piesa, „Adrian Basescu", dar nu am vrut sa supralicitam acest registru. In plus, nu ne-am propus niciodata sa fim o trupa gen Divertis, desi unii ne-au confundat intentiile cu cele ale grupului umoristic. Piese in care sa te legi de o anumita personalitate sint cam delicate, risti sa le ingropi. Asta a fost soarta lui „Nicu Ceausescu presedinte", pe care nu-l mai putem cinta. Sint tineri de 17 si 18 ani, care fac parte din publicul nostru, dar nu stiu cine a fost Nicu Ceausescu.