Sesizarea Curtii Constitutionale a devenit o constanta a majoritatii initiativelor politice controversate. Aproape fiecare actiune care problematizeaza, intr-un fel sau altul, raporturi de putere ori de autoritate, da nastere unor interpretari patimase care se dovedesc imposibil de armonizat in zona politicului. Si, mai devreme sau mai tarziu, partea pretins nedreptatita apeleaza la instanta constitutionala suprema. In cautarea dreptatii. A "adevarului" de netagaduit. Iar pana cand inteleptii Curtii nu binevoiesc sa se pronunte asupra sesizarii, nu stim cum se guverneaza corect tara. Deciziile Curtii Constitutionale au devenit un fel de table ale lui Moise dupa care trebuie sa distingem binele de rau. Acum, bunaoara, asteptam cu sufletul la gura ca judecatorii sa ne lumineze in privinta procedurilor dupa care putem demite presedintele, a constitutionalitatii Comisiei parlamentare care ancheteaza suspendarea acestuia, a legalitatii amanarii alegerilor pentru Parlamentul European. Interpretarile Curtii vor deveni litera de lege. Pentru ca, dupa cum bine cugeta pedistul Radu Berceanu in 2005 - dupa ce inaltii judecatori stabilisera ca e neregulamentar sa-i dai jos pe Nastase si Vacaroiu din fruntea Camerelor, chiar daca s-a modificat majoritatea - "Deasupra Curtii Constitutionale, dupa ultimele modificari ale Legii fundamentale, e doar Dumnezeu".
La revizuirea Constitutiei, in 2003, Curtea Constitutionala a primit puteri nemasurate, insa legiuitorii nu au avut grija sa asigure reglementari prin care sa fereasca aceasta institutie de influente politice. De atunci, Curtea are imunitate totala, mai putin la microbii politici. Tarziu, dupa ce s-au prins ca, in Parlament, deciziile Curtii nu se mai discuta, ci se executa, cativa au realizat eroarea. Sapte din cei noua atotputernici judecatori, majoritatea deci, au avut tangenta cu partidul lui Iliescu, iar cativa dintre ei au vegheat, in regimul ceausist, la respectarea legilor comuniste. Acum, aceiasi indivizi ne vegheaza mersul de-a busilea prin democratie, traducandu-ne zi de zi, la cerere, cate un fragment din opera codificata a maestrului Iorgovan. Uneori pe buna dreptare, alteori nu, deciziile Curtii sunt citite prin prisma trecutului judecatorilor, a experientei lor politice. In piata se striga ba "Curtea PSD!", ba "Curtea lui Basescu!". Asupra deciziei planeaza intotdeauna o suspiciune de partialitate. Nu vom auzi pe nimeni spunand ca avem judecatori drepti si echidistanti, cat timp prejudecata influentei politice are o noima.
In 2005, anul experimentelor constitutionale, dupa dusurile reci servite cu prilejul asumarii raspunderii pe legile proprietatii si justitiei, guvernantii pareau sa fi inteles necesitatea transformarii Curtii Constitutionale intr-o institutie cu adevarat independenta, curatata de membri cu antecedente politice. Liberalii si democratii au promis ca vor modifica Legea de organizare si functionare, astfel incat judecatorii care au facut parte dintr-un partid politic sa nu poata fi membri ai Curtii. Totul a ramas la stadiul de promisiune, reprezentantii Puterii preferand pe mai departe sa ia act de niste decizii luate de persoane contestate, fara a mai incerca sa schimbe ceva. Desi in acea perioada referendumul nu era privit ca panaceu universal, seful Pro Democratia a lansat o idee interesanta: chemarea populatiei la urne pentru a se pronunta asupra Legii de organizare a instantei constitutionale. Daca tot s-a ajuns in situatia ca tot sistemul politic din Romania sa se invarta in jurul Curtii precum planetele dupa soare, un referendum pe aceasta tema nu poate sa fie neinteresant.