OZN-urile terorizeaza orasul Los Angeles

Era la trei luni de la atacul japonezilor la Pearl Harbor, urmata de intrarea SUA in razboi. In zorii zilei de 25 februarie 1942, putin dupa ora 2.00, radarele au semnalat apropierea unor obiecte zburatoare, aflate la circa 200 de kilometri in largul Oceanului Pacific, in dreptul orasului Los Angeles. La ora 2.25 s-au declansat sirenele de alarma, dar majoritatea populatiei a considerat ca e un simplu exercitiu. Apoi au aparut mai multe obiecte zburatoare rosii sau argintii care se agitau rapid, incoace si incolo, pe cerul orasului. In mijlocul lor, un obiect mare, intunecat, statea aproape nemiscat. Convinsa ca asista la un atac japonez, artileria antiaeriana a tras, timp de o ora, 1430 de obuze. Orasul a fost acoperit de schijele proiectilelor. Cel putin sase civili au murit in panica starnita, din cauza unor accidente de circulatie sau prin atac de cord. Mai multe cladiri au fost serios avariate. Nici unul dintre obiectele invadatoare n-a fost doborit; mai mult, ele au continuat sa se miste nestingherite printre obuzele care explodau in jur. Avioanele americane n-au fost ridicate de la sol. Dupa spusele martorilor, obiectele nu urcau sau coborau ci pareau sa pluteasca la un nivel constant, cam la 3000 de metri altitudine, aparand si disparand pur si simplu. De altfel, mult mai tarziu, s-a descoperit ca, in aceeasi perioada, obiecte asemanatoare au fost semnalate si deasupra orasului Tokio.
Oprirea alarmei s-a produs abia dimineata la ora 7.21, ceea ce a cauzat mari perturbari in trafic. Explicatiile date de oficialitati presei au fost confuze; s-a spus ca n-a fost nici o invazie, ca a fost o alarma falsa, datorata tensiunii nervoase. Abia dupa 1974, prin Actul privind Libertatea Informatiei, a devenit cunoscut raportul inaintat, in ziua urmatoare incidentului, de generalul George C. Marshall, seful Statului Major, catre presedintele Roosevelt. In raport se spune, intre altele: "Aeronave neidentificate, altele decat cele ale Armatei sau Marinei militare americane, au evoluat probabil asupra Los Angeles-ului [...] In jur de cincisprezece aeronave au fost implicate, zburand cu diferite viteze, de la ceea ce rapoartele oficiale numesc "foarte incet" pana la 200 mile pe ora, la altitudini cuprinse intre 9000 si 18000 picioare. Nu au fost aruncate bombe. Nu s-au inregistrat pierderi in randul trupelor. Nu au fost doborate avioane. Nu existau aeronave ale Armatei sau Marinei Militare in actiune. Investigatiile continua [...]". Generalul Marshall isi exprima convingerea, in continuarea raportului sau, ca a fost vorba de avioane comerciale inamice, menite sa creeze panica si sa deconspire pozitia bateriilor antiaeriene. Ulterior s-a dovedit ca nu a existat nicio actiune inamica de acest tip. Analistii si-au pus insa intrebarea cum de generalului nu i-a fost suspect din primul moment faptul ca, in ciuda marii cantitati de obuze, niciun avion inamic nu a fost doborat.
In California au mai fost semnalate si alte incidente OZN in timpul celui de al doilea razboi mondial. De pilda, in dimineata de 5 aprilie 1943, Gerry Casey, instructor Air Force, efectua un zbor de antrenament, in zona Long Beach, impreuna cu un elev, care era insa inchis intr-o cabina unde nu putea vedea decat instrumentele de zbor. Deasupra plafonului de nori, pe o vizibilitate excelenta, instructorul a zarit dintr-o data, venind spre ei, un aparat de zbor, intr-un unghi perfect de interceptie. Casey s-a pregatit imediat de eventualele manevre de eschivare. Aparatul a trecut insa pe langa ei. Avea o culoare portocalie, nu avea aripi si, in general, nu semana cu nimic cunoscut. Dintr-odata a facut o intoarcere imposibila pentru orice aeronava pamanteana, aliniindu-se in dreptul aripii stangi a avionului scoala. Casey a ordonat elevului sa iasa din cabina sa si sa observe si el ciudatul obiect. Nu se vedeau nici un fel de deschideri, nici carlinga, doar o umflatura mai mare deasupra si una mai plata dedesubt. Dimensiunile obiectului erau dificil de determinat. Ele au fost estimate intre 3 si 20 de metri, dupa cum distanta de la capatul aripii era de 10 metri sau de peste 30 de metri. La un moment dat, obiectul s-a smucit usor, apoi a tasnit in sus, disparand in directia oceanului, in circa doua secunde. Viteza sa a fost evaluata la peste 11.000 kilometri pe ora (de neimaginat, pentru avioane, chiar si la ora actuala). De teama ridicolului, Casey n-a discutat incidentul cu altcineva. Dupa razboi el a devenit inspector pentru Administratia Aeronautica Civila, la compania Boeing din Seattle. In 1948, urmand o circulara a proiectului Sign, el a facut o depozitie scrisa asupra incidentului. Nu a primit nicio confirmare si nici nu a fost contactat pentru detalii.

---

Despre autor: