Fabulospirituala apa in piua

Intre timp, mii de angajati de la Rulmentul raman pe drumuri, societatea civila se mobilizeaza pentru salvarea a ceea ce a mai ramas din centrul Bucurestiului, institutiile statului se aliaza cu sectorul independent din disperare fata de o legislatie imbecila, medicii se lupta sa nu ne bage fierul pe gat, odata cu painea, iar banii europeni asteapta sa se faca liniste la Bucuresti.
In Romania se bate apa-n piua. Nici macar alegerile europene nu sunt altceva decat o tema politica in sine: ii pasa cuiva ca mandatul europarlamentarilor (deci, posibilitatea lor de a lucra in interesul tarii) se scurteaza cu fiecare zi de fronda a prim-ministrului (urmatoarele alegeri vor avea loc odata cu cele din restul tarilor UE)? Ca vorbim despre aceste alegeri ca despre un scop in sine, caci nimeni dintre cei ce se vor alesi nu a aratat, pana acum, un minim interes pentru explicitarea unei posibile agende a grupului europarlamentar romanesc? Europa inseamna ceva mai mult decat interzicerea transhumantei aleatorii, a uciderii porcilor si fabricarii tuicii in casa, ori sansa unor politicieni romani de a se muta la Strasbourg.
In Franta, Germania, ba chiar Spania, prima pagina a ziarelor a fost multe zile tinuta de problema (sociala, economica, politica) a concedierii celor 10.000 de angajati ai Airbus. In Romania, stie cineva precis ce se petrece la Rulmentul? Sigur ca nu, subiectele zilei sunt unde lucreaza nevasta premierului si fiica presedintelui, divortul lui Petre Roman si trancaneala ambigua a unui traseist politic din Gorj. Asta, in timp ce la televizor ecranul e preocupat intens de viata familiei Columbeanu, de "reality-show"-uri cu manelisti si schimburi de mame.
Cam ce-au facut acesti oameni pentru ca viata noastra sa se invarta in jurul lor? Ce-au facut Iri & Moni, Silvia Chifiriuc sau Petre Roman insusi ca sa ocupe tot acest spatiu mediatic? Are actuala disputa politica vreo relevanta sociala, imediata sau pe termen lung, alta decat a face Romania neguvernabila? Are ea vreo miza legata, cat de cat, de societatea romaneasca, e un conflict de idei si platforme politice, ori o simpla incaierare pe ciolan?
Presa face din toate acestea temele curente ale realitatii romanesti. Cine poate schimba agenda presei romanesti? Probabil, doar presa romaneasca insasi, in momentul in care va realiza ca ea e cea care intretine, artificial, toate aceste crize si derapaje, iar misiunea "cainelui de paza al democratiei" nu e sa chibiteze la meciuri de box politic si nici s-o tina, sub stindardul "dezvaluirilor", din delatiune in delatiune pentru fiecare rotita care nu se invarte in tara.
Intre timp, cum spuneam, in Romania se petrec lucruri cu efect imediat asupra existentei cetatenilor acestei tari: fortifierea, volens-nolens, a painii, dupa ce o Europa intreaga a renuntat la aceasta practica, prabusirea industriei, cu adaosuri importante la cifra somajului, inaltarea subita de zgarie-nori in mijlocul sau pe locul a ceea ce ar trebui sa fie mostenirea istorica si arhitecturala a marilor orase, blocarea proiectelor culturale, cu tot cu Sibiu, Capitala Culturala Europeana, din pricina unor legi proaste. Si exemple ar mai fi. Dar, pentru ca, vorba lobbistilor locali, Romania e "mereu surprinzatoare", "eterna si fascinanta" si "fabulospirituala", in locul adevaratelor agende sociale, noi, cu presa in frunte, ne ocupam cu batutul apei in piua.

---

Despre autor: