Sa coborim un pic mai aproape de sensul, mirosul si aplicatia ultimelor decizii ale primului-ministru. Aminarea alegerilor europene a fost, initial, deplinsa de Tariceanu, cu tonul jucatorului de bridge exasperat de invitatii care o tin intr-un lapte
Sa coborim un pic mai aproape de sensul, mirosul si aplicatia ultimelor decizii ale primului-ministru. Aminarea alegerilor europene a fost, initial, deplinsa de Tariceanu, cu tonul jucatorului de bridge exasperat de invitatii care o tin intr-un lapte gros, in mijlocul salonului. Numai ca Omar Shariff s-a schimbat repede si a devenit, deodata, presedinte de onoare al Federatiei Romane de Lapte Gros.

Dintotdeauna, umorul ne-a reusit doar spre a ne opri de la intelegerea neta a catastrofelor. Gluma, amic devotat si inselator, e cel mai scurt drum spre pacea cu aberatia consimtita. Astfel, cea mai circulata caricatura politica a momentului face, oarecum amical, din primul-ministru un personaj simpatic prin ezitare, un campion fragil al nesigurantei si, prin asta, un personaj acceptabil intr-o lume dominata de temeri si nehotarire. Trecut prin laboratorul gures al bascaliei populare, Tariceanu a devenit, rind pe rind: Razgindeanu, Moliceanu, Slabiceanu si ce se va mai gasi de crestat in coaja selecta a bine costumatului nostru euro-prim-ministru. Efortul nu merita. E contraproductiv, pina la limita iluziei. Caci poreclele gelatinoase care stabilesc portretul folcloric al primului-ministru au un defect: sint teribil de inexacte, oarbe la realitatea politica si foarte bune conducatoare de confuzie. Calin Popescu Tariceanu nu e ceea ce pare. E ceea ce face. Iar faptele spun ca primul-ministru e perfect coerent, ambitios pina la cruzime si, inainte de orice, altcineva. Cu totul si cu totul altcineva decit scrie in acte. Calin Popescu Tariceanu e, pur si simplu, numele celui mai nou robot executiv PSD. Cine isi inchipuia ca Tariceanu e un fel de liberal retractil sau un reformist cu geometrie variabila are acum la dispozitie palmaresul unui prim-ministru ingropat pina la ultimul surub in proiectele turmei administrative care trage cu dintii de nemiscare.

Sa intrebam, asadar, faptele. Ele incep cu genetica. Functia lui Tariceanu s-a nascut la dorinta grupului Patriciu, proprietar auto-ritar al PNL. Inscaunat cu asemenea mandat, Tariceanu a executat apoi, in detaliu si fara cricnire, toate comenzile convenabile acestui grup care se varsa, prin interese si afaceri, in PSD. A aminat alegerile anticipate, pentru ca rezultatul lor ameninta (si ameninta) pozitia de control a grupului PSD in institutiile de stat. Atunci, prima razgindire fundamentala a lui Tariceanu a parut un act de adolescent pripit care a click-uit pe link-ul gresit. Era, de fapt, o decizie cit se poate de rationala. Sub acest scut, care a consacrat groaza de luminozitate publica, au avut loc, mai departe, toate miscarile subterane ale Parlamentului: exceptarea de la regimul raspunderii legale, coagularea coalitiei antireformiste PSD-PNL-PRM-PC, circul scelerat pe tema Raportului Tismaneanu, molestarea Monicai Macovei cu pumnul infasurat in batista motiunii, initiativa de suspendare a presedintelui si incoronarea unui Dan Voiculescu plin de cosuri securiste in functia de terapeut prezidential. Ce uitam, minati de ironie, e ca multumirile de la capatul acestui sir de orori obligate sa ia numele regimului parlamentar se cuvin garantului lor nestramutat: Tariceanu.

Sa coborim un pic mai aproape de sensul, mirosul si aplicatia ultimelor decizii ale primului-ministru. Aminarea alegerilor europene a fost, initial, deplinsa de Tariceanu, cu tonul jucatorului de bridge exasperat de invitatii care o tin intr-un lapte gros, in mijlocul salonului. Numai ca Omar Shariff s-a schimbat repede si a devenit, deodata, presedinte de onoare al Federatiei Romane de Lapte Gros. Tariceanu vrea sa semneze cu mina lui exilarea alegerilor europene, adica sa contrasemneze ordinul de zi al coalitiei PSD-PNL-PRM-PC. Al cui prim-ministru e, deci, CPT, proaspatul presedinte al FRLG? O alta descoperire utila a venit din directia TVR. Dupa 18 ani de folosinta si vulcanizare, televiziunea publica e tot a lui Ion Iliescu. Asa cum se stie, climatul critic nu face bine vechiului si repetatului nostru presedinte. A stranutat Iliescu? Apare imediat Tariceanu si tuna echidistant: sa se faca dreptate si drept de replica celui ce n-a invatat ce e dialogul sub arbitrajul lui Cosma! Si, oricum, sa zboare Rodica Culcer! Dar TVR nu e televiziune publica degeaba. Intr-adevar, apartenenta ei constanta la reciful PSD nu e decit reflectarea starii de fapt la nivel national. Acea stare de subordonare administrativa crincena pe care formula Morega o explica pina la capat. Asa arata tara lui Tariceanu, robotul executiv PSD.

Astazi, cind se va intilni, la sedinta de guvern, cu presedintele Basescu al opozitiei, Tariceanu are la dispozitie un gest scurt: demisia. Mai intii, insa, miscarea trebuie aprobata de programator. Asa e la roboti.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.