Oricat s-a discutat despre el, la noi si in strainatate, am impresia ca i s-a evitat originea. Adica ceea ce Iorga numea "celula generatoare" a unui fenomen. Cred ca ea se gaseste in buna parte in masurile de furibunda deznationalizare si in retorica
Oricat s-a discutat despre el, la noi si in strainatate, am impresia ca i s-a evitat originea. Adica ceea ce Iorga numea "celula generatoare" a unui fenomen. Cred ca ea se gaseste in buna parte in masurile de furibunda deznationalizare si in retorica internationalista din primul deceniu al regimului comunist. In fond, insurectia anticomunista din 1956 din Ungaria a avut si ea un caracter profund national. S-a pomenit parca si despre Trianon in decursul acelor zile fierbinti.
Internationalismul este un concept, o abstractie, care nu putea sa reziste sub presiunea realitatilor. Perspectiva internationalista constituia si-o eshatologie draceasca: popoarele din tarile comunizate, depersonalizate de specificul lor, formau o imparatie marxista, un rai rosu in care domneau pacea si armonia.
Asa ceva nu putea sa dureze. Guvernantii comunisti romani au inteles situatia, au renuntat la Roller si Chisinevschi si, intocmai ca in anecdota cu rabinul de Buhusi, au scos capra, apoi si vaca, afara din casa. In paralel, au inceput un proces de derusificare. S-au reapropiat, minimal, de firesc. Continuand aceasta linie, dupa 1965, Ceausescu a plusat, ajungand acolo unde a ajuns. Pentru ca excesul nu poate naste decat exces.
Precedentul acesta poate constitui un prilej de meditatie, dupa atat amar de retorica privind "integrarea in Europa". Traim iarasi un moment "internationalist". Mai putin abstract, intrucat UE ne propune niste norme, niste reguli de joc, ca la pocher. Cum sa taiem porcul, cum sa strangam gunoaiele, cum sa combatem coruptia... Noi incercam sa ni le insusim, efectiv sau formal. Numai ca normele nu sunt si valori, nici nu le pot inlocui. Originea comuna crestina ar fi putut constitui un liant sufletesc paneuropean. UE nu a vrut s-o ia in considerare. Asadar, legati prin reguli si norme, suntem dezlegati in privinta valorilor proprii si a specificului. UE pune accent pe elemente de civilizatie, coexistenta pasnica, masuri economice si administrative comune. Exact ca intr-un bloc unde fiecare proprietar trebuie sa isi achite cotele si sa pastreze curatenia, dar e stapan peste apartamentul sau. Si e firesc sa fie asa. Deindata ce Europa e o realitate geografica, un concept, in vreme ce tuica de Valeni, Chianti sau Armagnacul sunt lucruri concrete. Iar "Homo europeus" aminteste fara sa vrea de "Homo sovieticus".
Atunci de ce stramba din nas vataseii autohtoni ai "integrarii" cand vine vorba de obiceiuri tipice, de mentalitate nationala si de traditii? Un motiv ar putea fi plamada lor de intelectuali deprinsi cu reflexia abstracta, de cabinet. Oamenii politici, care evolueaza in concretul aprig, stiu ca nu pot fi "internationalisti". Insa nu spun asta cu voce tare. Nu suna bine la Bruxelles. Domnul Becali, cu neaosismul sau franc (si mitocanesc), spune ce simte. Si creste in sondaje...
Devenit excesiv, nationalismul poate scapa caii in sovinism. Frustrarea sentimentului national, lezarea lui, ca si privarea oamenilor de anumite valori, care le sunt proprii si vitale, genereaza insa nationalism.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.