Au aparut in limba romana discursurile profesorului Hans-Gert Pöttering, actualul presedinte al Parlamentului european. L-am cunoscut, cu cativa ani in urma, cand l-am primit la Academia Romana si i-am conferit cea mai inalta distinctie pe care o acorda acest inalt forum intelectual - diploma "honoris causa". Am avut, atunci, o scurta discutie cu el si l-am ascultat, apoi, in Aula Academiei pronuntand discursul sau de multumire. Mi-a lasat impresia unui om cu o solida cultura filosofica si politica, in fine, un politician care gandeste constructia actuala si viitoare a Europei, inainte de orice, ca o comunitate de valori. O comunitate care se bazeaza pe cateva concepte fundamentale: democratie, religie, cultura, drepturile individului...
"De la viziune la realitate"
Regasesc aceste concepte in discursurile sale stranse, acum, sub titlul "De la viziune la realitate. Pe drumul spre unificarea Europei", si traduse de George Damian pentru Editura "Ziua". Aceste concepte si altele care, dupa acest "european german" - cum singur isi spune, - trebuie sa intre in ecuatia noii Europe. M-a interesat, ca "european - roman", sa vad cum gandeste el ideea natiunii si, in genere, cum vede viitorul natiunilor in Europa viitoare. O gandeste, pot spune, bine, crede ca natiunile nu dispar in comunitatea europeana si are dreptate pentru ca, daca ar disparea, ar disparea in chip fatal culturile nationale, adica diversitatea, identitatea, un sistem de valori inconfundabile. Armonizate, acestea pot asigura continuitatea si bogatia culturala a lumii europene.
Format intr-o cultura in care a marcat in chip esential spiritualitatea europeana (cultura germana), Hans-Gert Pöttering intelege corect ca spiritul european reprezinta un numar de valori comune si, totodata, un numar de traditii ce alimenteaza si dezvolta aceste valori comune. "Natiunea si Europa, spune el intr-un rand (12 oct. 1999), nu constituie termeni antitetici, ci complementari" si tot el, cu alt prilej: "trebuie combatuta impresia ca natiunile dispar in Uniunea Europeana; natiunile trebuie sa ramana si vor ramane o expresie a varietatii europene si un semn de identificare a popoarelor Europei; este hotarator ca, pe langa nationalitate, in constiintele oamenilor patrunde, mai ales cetatenia europeana"... Se desparte, la acest punct, de Max Weber care, cu o suta de ani in urma, punea accentul pe forta de actiune a natiunii si considera ca punctul de referinta, in actul politic, este natiunea. Relatie complexa, nu sunt un specialist pentru a putea spune unde se termina interesul national si unde incepe, in actul politic actual, interesul european. Ideal ar fi ca ele sa coincida si interesele comunitare sa nu sacrifice interesele, valorile, traditiile nationale. Oricum, imi place sa descopar in gandirea politica a actualului presedite al Parlamentului european o grija constanta pentru diversitatea culturilor nationale si cultivarea valorilor comune ale spiritului european.
Un produs al umanismului antic, iluminismului modern si crestinismului
Pe acestea din urma le defineste corect ca un produs al umanismului antic, al iluminismului modern si al crestinismului. O definitie care nu este departe de aceea data in 1919 de Paul Valèry in celebrele lui scrieri despre "Criza spiritului". Spiritul Romei, crestinismul (mai exact: traditiile iudeo-crestine) si geometria Greciei (adica filosofia si stiinta ei) au fundamentat , zice autorul "Varietatilor", spiritualitatea europeana si au facut in asa fel incat Europa sa devina, inainte de orice, creatoarea stiintei. "Exista arte peste tot, in toate tarile, dar veritabile stiinte nu exista decat in Europa" - scrie Valèry. O idee ce merita a fi retinuta si marcata. Intre timp, stiintele, ca si artele, au depasit in mod sigur spatiul european si au creat noi centre de putere in stiinta. Au dus insa cu ele - si aici Valèry are dreptate - spiritul european, acela care face, ca in toate actiunile, omul sa fie factorul esential. "Omul trebuie sa fie determinat in preecelenta Europei".
Unde se sfarseste Europa
Dar unde se sfarseste Europa? O intrebare pe care si-o pune de multe ori si Hans-Gert Pöttering si, in fapt, ne-o punem toti, politicieni, economisti, juristi, oameni de arta si oameni de stiinta. Dl Hans-Gert Pöttering si-o pune, in chip mai practic, atunci cand sustine extinderea comunitatii europene spre Est. Trebuie sa precizez ca aceasta idee este, poate, cea care se repeta mai des in discursurile sale din perioada 1995-2004. Si bine face, opinia lui si a altor oameni politici lucizi a permis tarilor din Est sa se integreze acolo unde, in fapt, ele erau prin civilizatia, istoria si traditiile lor morale si spirituale. Ar trebui sa-i fim recunoscatori pentru aceasta "incapatanare", cu adevarat nemteasca, in proiectul unei Europe largite, pana acolo unde a actionat in istorie si actioneaza inca ceea ce Valèry numea "la Psyche Èuropèenne", cu alte vorbe: spiritul european si valorile pe care le-a dus in lumea intreaga.
N-as putea incheia, cred, mai bine, aceste insemnari in marginea unei carti interesate, de-o stringenta actualitate, decat sa reproduc vorbele lui Valèry, un mare european si un mare precursor al ideii de europenism, despre spiritul european: "o aviditate activa, o curiozitate ardenta si dezinteresata, un fericit amestec de imaginatie si vigoare logica, un oarecare scepticism nepesimist, un misticism ne resemnat"...Impresia mea, citind cartea lui Hans-Gert Pöttering, este ca regasesc aceste principii in actiunea sa politica pe care o duce neincetat, din 1979 pana azi, pentru crearea unei Europe comunitare. O Europa in care sa domine cum zice, "o cultura a cooperarii si a corectitudinii". O face, am observat din scrierile sale, cu rabdare si pasiune, ceea ce constituie garantia ca o face bine si ceea ce face este just si temeinic.