Acum, la 16 ani de la acest eveniment, ne asteptam la o noua manifestare, in acelasi spatiu, tot din partea societatii civile, impotriva unei posibile, viitoare demiteri a ministrului Justitiei.
Diferentele fundamentale dintre ce a fost si ce v
Acum, la 16 ani de la acest eveniment, ne asteptam la o noua manifestare, in acelasi spatiu, tot din partea societatii civile, impotriva unei posibile, viitoare demiteri a ministrului Justitiei.
Diferentele fundamentale dintre ce a fost si ce va fi sunt atat de mari, incat nu putem sa nu ne intrebam care este motivul real pentru care acum se recurge la un mijloc ce, in mod normal, ar trebui sa para desuet. Intre timp, avem o Constitutie, am parcurs patru cicluri electorale cu alegeri democratice, s-a produs de trei ori alternanta la putere, suntem tara membra NATO si UE - deci ne este recunoscut sistemul democratic in care functionam -, motiunea anti-Macovei a trecut in Senat cu o majoritate confortabila, dificil de contestat, Curtea Constitutionala s-a pronuntat clar referitor la faptul ca un ministru nu trebuie demis in urma adoptarii unei motiuni simple in una dintre Camere si, totusi, ramane in continuare deschis subiectul referitor la iminenta eliberare din functie a ministrului Justitiei. Nimic din ceea ce a facut sa se ajunga in situatia de a intra in discutie acest subiect nu este neconstitutional sau nelegal si totusi manifestarile care se pregatesc ne transmit ca este ultima solutie la care se poate recurge pentru a corecta o mare aberatie pe cale sa se produca.
In fata unei asemenea situatii, nu putem sa nu ne punem intrebari ale caror raspunsuri ne pot lamuri cat de cat asupra acestei teme.
In primul rand, care este motivul pentru care societatea civila a ajuns la concluzia ca nu mai exista nici o alta cale democratica si institutionala prin care sa asigure ramanerea in functie a ministrului? De unde au dedus ca, in ciuda hotararii Curtii Constitutionale, totusi ministrul risca sa isi piarda portofoliul? Daca societatea civila stie ca totusi este pe cale sa se ia o asemenea decizie, ea urmand sa fie una exclusiv de natura politica, de ce o considera incorecta in coditiile in care va fi democratica? Aceeasi societate civila este cea care a sprijinit venirea la putere a actualei Coalitii. De ce sunt necesare presiuni de strada pentru a convinge favoritii politici sa se poarte intr-un anume fel? De ce este necesar sa se interfereze in deciziile politice? In 2004 nu au militat pentru a-si castiga dreptul la decizie politica fara a candida in alegeri, ci pentru "curatarea" clasei politice.
Si, in al doilea rand, mai trebuie lamurit de ce in Romania lupta anti-coruptie nu poate fi dusa decat de Monica Macovei. Care este motivul pentru care, in conditiile in care Parchetul si instantele in acest moment sunt independente si isi fac treaba - conform declaratiilor ministrului - fara domnia sa toate aceste lucruri dispar. De ce tot acest proces de reformare depinde de un singur om si cat de sanatos este acest fapt? Care este mesajul pe care il transmite Romania referitor la sistemul ei institutional si la modul in care se iau deciziile politice?
Ceea ce reuseste, insa, societatea civila sa ne transmita avand ca pretext acest subiect este faptul ca fie Coalitia pe care a sprijinit-o sa ajunga la putere nu se manifesta democratic - motiv pentru care intervin in Piata Universitatii -, fie manifestarea democratica a persoanelor si a institutiilor duce la o serie de decizii care nu convin. Incidente din tari a caror democratie ne este dificil sa o contestam ne arata ca acestea sunt perfect posibile si ca nu dauneaza cu nimic.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.