Metodele crude aplicate de anchetatorii americani incepand cu 11 septembrie 2001 pentru a "zdrobi" rezistenta prizonierilor sunt in sfarsit judecate. Acest lucru nu era prevazut sa se intample. Planul Administratiei Bush era sa il aduca pe Jose Padilla in fata justitiei sub acuzatia ca a facut parte dintr-o retea cu legaturi cu terorismul international. Avocatii lui Padilla sustin insa ca acesta nu poate fi judecat deoarece si-a pierdut mintile ca urmare a practicilor Guvernului american, noteaza Naomi Klein, in cotidianul britanic The Guardian, citat de Rompres. Arestat in mai 2002 pe aeroportul O'Hare din Chicago, Padilla, un fost membru al unei grupari mafiote din Brooklyn, a fost calificat drept "combatant inamic" si dus pe o nava-inchisoare din Charleston, Carolina de Sud. Acolo a fost tinut intr-o celula de aproape trei metri patrati, fara lumina naturala, ceas sau calendar timp de 1307 zile. Lui Padilla i s-a interzis contactul vizual cu oricine in afara anchetatorilor sai, care au alternat lipsa totala de lumina si de sunet cu supra-stimularea, folosind flash-uri care il orbeau si sunete stridente. Padilla marturiseste ca i-a fost injectat si un "ser al adevarului", o substanta pe care avocatii sai o banuiesc ca fiind LSD sau PCP. Potrivit avocatilor sai si a doi specialisti pe probleme mintale care l-au examinat, starea psihica a lui Padilla este atat de proasta incat acesta nu mai poate participa la apararea sa, fiind convins ca avocatii sai sunt "parte a unui proces continuu de interogare", iar anchetatorii sai, protectori. Pentru a demonstra ca "tortura intensiva la care a fost supus Padilla l-a afectat psihic", pledoaria avocatilor se va concentra asupra anilor petrecuti de acesta pe nava-inchisoare. Procurorii obiecteaza vehement, sustinand ca Padilla este in deplinatatea facultatilor sale mintale si ca tratamentul la care a fost supus nu este relevant. Judecatorul districtual Marcia Cooke nu este insa de acord cu procurorii. "Nu imi place ca Padilla a trait intr-o cutie. In acel loc i s-au intamplat anumite lucruri". Judecatoarea a cerut mai multor angajati ai inchisorii sa depuna marturie in privinta starii de sanatate a lui Padilla, in cadrul audierilor care au inceput la 22 februarie. Acestia vor fi intrebati cum se poate ca un om care planuise un complot elaborat impotriva guvernului sa se comporte acum <<ca o piesa de mobilier>>. Este dificil de trecut cu vederea semnificatia acestor audieri, deoarece tehnicile de tortura psihologica folosite in cazul lui Padilla reprezentau practicile standard folosite de anchetatori la Guantanamo, in cei cinci ani de existenta ai inchisorii. Detinutilor li se puneau ochelari care impiedicau vederea, casti care blocau auzul si erau tinuti intr-o izolare totala, intrerupta de lumini stroboscopice si muzica heavy metal asurzitoare. Aceleasi practici se sustine ca ar fi fost aplicate si in zeci de cazuri de "transferuri extraordinare", operate de CIA, dar si in inchisorile din Irak si Afghanistan.
Multi dintre detinuti au prezentat aceleasi simptome ca Padilla. Potrivit lui James Yee, fost capelan musulman la Guantanamo, in inchisoare exista o intreaga sectiune denumita Delta Block, pentru detinutii care au fost afectati psihic de tortura. "Imi raspundeau cu o voce copilareasca si spuneau numai non-sensuri. Multi dintre ei cantau cu voce tare cantece copilaresti, repetand cantecul la nesfarsit". Toti detinutii din Delta Block erau supravegheati 24 de ore din 24 pentru a nu incerca sa se sinucida. Exista un singur motiv pentru care cazul lui Padilla este diferit. Detinutul este cetatean american. Acum, odata ce starea psihica a lui Padilla a devenit aspectul cel mai important al cazului, procurorii au o problema. Problema este ca CIA si armata stiau inca din anii '60 ca privarea de orice senzatii sau suprastimularea cauzeaza dezintegrarea personalitatii. "Privarea de stimuli induce regresia, prin lipsa interactiunii mintii subiectului cu lumea exterioara, fortandu-l astfel sa se aplece asupra lui insusi. In acelasi timp, doza calculata de furnizare de stimuli in timpul anchetelor tinde sa il faca pe subiectul care experimenteaza regresia sa vada in anchetator o figura parinteasca", se indica in Kubark Counterintelligence Interrogation, un manual al CIA desecretizat pentru interogarea <<surselor refractare>>. Manualul s-a bazat pe descoperirile cunoscutului program MK-ULTRA, care in anii 1950 a oferit o suma de aproximativ 25 de milioane de dolari unor oameni de stiinta pentru a intreprinde cercetari legate de "tehnici neobisnuite de interogare". Unul dintre psihiatrii care au primit fonduri CIA a fost Ewen Cameron, de la Universitatea McGill din Monreal. Cameron a supus sute de pacienti aflati sub tratament psihiatric unei cantitati mari de electrosocuri, la o completa izolare de stimuli, si la drogare cu LSD and PCP. In 1960, Cameron a tinut o conferinta la baza aeriana Brooks din Texas, in care a declarat ca "privarea de stimuli produce simptome initiale de schizofrenie". Nu trebuie sa mergem asa departe pentru a dovedi ca armata americana stia foarte bine ca Padilla urma sa isi piarda mintile. Daca astfel de tehnici de interogare l-au facut pe Padilla nebun, inseamna ca Guvernul SUA a facut in mod deliberat nebuni sute, poate mii, de prizonieri din intreaga lume. Ceea ce s-a judecat in Florida nu este sanatatea mintala a unui om ci intregul sistem de tortura psihologica practicat de SUA, conchide Naomi Klein.