Duminica, 18 februarie, Kanal D a inceput sa emita. Ca orice cronicar tv din tara asta, m-am asezat si eu curios in fata televizorului sa vad minunea. Am incercat, dupa puterile mele, sa-mi concentrez toata energia analitica si sa penetrez dincolo de spectacolul de lumini si artificii cu care Kanalieni D-isti si-au intimpinat telespectatorii. Cu regret trebuie sa marturisesc ca nu mi-a placut ce-am vazut. Formatele sint calchiate subtirel dupa productii similare care s-au dovedit a avea succes, cel mai probabil idei lazaroviene adaptate minimalist. Senzatia de improvizatie sclipicioasa se degaja din toti porii ecranului. Vedetele respira un entuziasm de plastic, genul acela de bucurie exaltata pe care esti dispus sa ti-l lipesti pe fata, dar in spatele caruia se poate decripta usor valoarea contractului. Acelasi Dragos Mostenescu cu glumele lui obosite si cu veselia aia de maestru de ceremonii de la un botez din provincie, Mugur Mihaescu cu aceeasi schema, pe care am vazut-o de un miliard de ori, in care danseaza pe scena cu microfonul, à la Angus Young de la AC/DC, sau dna Trandafir cu o emisiune despre iubirea industrializata, cea care scoate pe banda inimioare rosii, emotii dulcege si amantlicuri dramatizate. Peste toate astea, un „reality show" in care probabil s-a bagat un TIR de bani, „Nora pentru mama", un format populist in care niste ginerici in devenire sint comasati intr-o casoaie unde asteapta ca mamicile lor sa le aleaga viitoarele sotii dintr-un lot de 12 voluntare. Emisiunea e prezentata de dna Gabriela Cristea, care atunci cind nu incepe orice minidiscurs cu "Haideti sa vedem, Haideti sa-i/s-o cunoastem mai bine", mai scapa cite o perla de genul „Soacrele sint mai superioare din punct de vedere numeric". Trist, foarte trist!