Majoritatea analistilor pare sa fie de parere ca ultima "reteta" prescrisa de Bush - suplimentarea, cu 20.000 de soldati, a trupelor, pentru anihilarea rebelilor ce activeaza in Bagdad - va amana, in cel mai bun caz, sfarsitul inevitabil al visului sau pentru un Irak democratic. Si, totusi, pe masura ce "batalia pentru Bagdad" incepe, factori care nu depind de Bush (cel putin nu intentionat) ar putea salva Irakul.
Unul dintre acestia ar fi faptul ca, pentru prima data de cand SUA si Marea Britanie au invadat Irakul, liderii arabi suniti sprijina planul militar al SUA. Acestia traiesc cu teama cutremurului geopolitic pe care l-ar putea provoca o eventuala dizolvare a autoritatii politice de la Bagdad, considerand ca aceasta ar putea fi urmata de un razboi civil - un razboi care nu ar respecta granitele internationale. (...) Avand in vedere controlul fragil exercitat de acesti lideri, avertismentele Americii au fost adoptate fara comentarii.
Insa factorul cu adevarat surprinzator, care ar putea fi responsabil pentru succesul lui Bush, il constituie faptul ca cei care s-au opus sau care au criticat prezenta SUA in Irak, precum partidele siite sprijinite de Iran, par sa isi doreasca acum ca noua strategie a lui Bush sa functioneze. Sunt in favoarea acesteia pentru ca cred ca vor slabi influenta clericului siit radical, Moqtada al-Sadr, care s-a extins in ultimii trei ani, astfel incat acesta domina acum o mare parte din Bagdad si are numerosi adepti in randul siitilor irakieni. (...) Insa acesta nu dispune de increderea altor lideri siiti, care se tem ca, intr-o buna zi, ar putea fi fortati sa intervina ei insisi impotriva lui. Mai bine sa o faca americanii (...).
Modul in care va fi transat cazul al-Sadr va constitui un adevarat test pentru noua strategie a lui Bush. In cazul in care SUA vor alege o confruntare directa cu el si fortele sale, risca alienarea celei mai mari comunitati de irakieni, cea siita, alimentand rezistenta anti-ocupationista si, astfel, impingand strategia Bush spre esec.
Iranul si Siria, care au jucat un rol destabilizator in Irak pana acum, ar putea dori, de asemenea, sa gaseasca o cale de a indeparta tara de pe buza prapastiei. Bush inca refuza sa dialogheze cu aceste tari (...). Si, totusi, Iranul s-ar putea crede deja victorios, avand in vedere faptul ca actualul guvern irakian se dovedeste a fi mai prietenos cu el decat precedentele. Astfel, mentinerea Guvernului a devenit o prioritate strategica pentru Iran. (...)
Asadar, unele astre par sa se fi aliniat pentru Bush. Insa mentinerea pozitionarii lor actuale pe termen lung presupune amendarea Constitutiei irakiene in asa fel incat sa fie acceptata de comunitatea sunita. Asigurarea sunitilor irakieni ca au un loc in noul Irak va reprezenta o asigurare si pentru guvernele sunite vecine, care aproape ca au inchis ochii in fata sprijinului acordat insurgentei din teritoriile lor.
Desigur, in cazul in care SUA vor vedea ca dau gres, ar putea incerca sa extinda razboiul in afara granitelor irakiene, prin atacarea Iranului (...). Insa Iranul dispune de resurse, iar capacitatea sa de a riposta ar putea incendia intreaga regiune. In vreme ce razboiul purtat de SUA in Indochina a fost o eroare tragica, costul unui razboi extins, precipitat de criza din Irak, ar fi incomparabil mai mare - atat pentru pacient, cat si pentru doctor.
Copyright: Project Syndicate, 2007.