Situatia din Romania este urmatoarea:

1. De la 1 ianuarie, tara a devenit membra a Uniunii Europene.
2. Economia duduie (specialistii spun ca e "supraincalzita"), mediul de afaceri e mai prietenos, cota unica de impozitare da rezultate foarte bune, companiile autohtone se consolideaza, iar capitalurile straine vin si ele spre piata romaneasca, devenita una dintre cele mai atractive de pe Continent.
3. Dar... avem criza politica.
4. Majoritatea care sustinea Executivul s-a subtiat dupa retragerea micului Partid Conservator in opozitie.
5. Alianta PNL-PD, care conduce guvernarea, e in conflict: democratii il sustin pe fostul lor presedinte, actualmente sef al statului, Traian Basescu, in proiectul lui de debarcare a primului-ministru, liderul liberal Calin Popescu-Tariceanu.
6. Singura componenta stabila a guvernarii a ramas UDMR.
7. Totusi, cabinetul functioneaza, conflictele politice se desfasoara in afara exercitiului administrativ. Cresterea economica e remarcabila, sunt elaborate proiecte sectoriale, se fac mari investitii in infrastructuri s.a.m.d.
8. De unde - atunci - criza? De la proiectul lui Traian Basescu de fuziune PD-PNL intr-un mare partid de orientare populara. Ceea ce presupunea ca ambele partide sa-si abandoneze identitatea.
9. PD a facut-o, declarand in vara lui 2005 ca inceteaza sa fie social-democrat, devenind partid popular, de dreapta. Eroare enorma: electoratul de stanga, intotdeauna majoritar, ii statea la dispozitie, in conditiile declinului PSD, incapabil sa se reformeze.
10. Liberalii s-au angajat sa faca acelasi pas catre fuziune, dar s-au razgandit. Renuntarea la identitatea lor politica ar fi fost o eroare la fel de enorma ca a PD.
11. Basescu n-a putut accepta situatia si a declansat operatiunea de supunere fortata. Varianta A: preluarea conducerii PNL de catre grupul Theodor Stolojan. Varianta B: constituirea unui partid paralel care sa atraga majoritatea membrilor PNL si electoratul liberal, dupa care fuziunea sa aiba loc, actuala echipa condusa de Tariceanu urmand sa ramana fara partid, precum un comandament de generali fara armata.
12. Nici una dintre variante n-a reusit, insa tentativele de punere a lor in aplicare au subminat relatiile din Alianta, nemaivorbind despre cele dintre presedinte si premier.
12. Pe parcurs, taberele si-au aruncat una alteia acuzatii dintre cele mai dure: incapacitate politica, jocuri de culise, favorizarea unor "grupuri de interese", abuzuri, ilegalitati.
13. S-a reactivat si opozitia, care profita de situatie si lanseaza salva dupa salva: critici publice la adresa guvernantilor, declaratii politice dupa fiecare dezvaluire a democratilor despre liberali si a liberalilor despre democrati, motiuni in Parlament, declansarea procedurilor de suspendare a presedintelui.
14. Cativa stropi de benzina in plus arunca in foc un grup de intelectuali cu interese partizane (plus colegi ai lor care cad in plasa): in loc sa pledeze pentru reconciliere, cooperare, refacerea coeziunii guvernarii, respectivii lanseaza un apel de sustinere a uneia dintre parti, alimentand - deci - conflictul.
15. Scandalul se lateste continuu, nimeni nu mai discuta altceva: politicieni, comentatori, gazetari, osteni, popor. Conflictul pare ireconciliabil. Scena publica da senzatia destructurarii.
15. Si totusi, tara merge bine, economia duduie etc. etc. etc. Mai exista sanse de redresare a situatiei sau mergem implacabil spre alta structura de guvernare si spre alegeri anticipate?
16. Sau, dincolo de toate scandalurile, de toate adversitatile acumulate de-a lungul ostilitatilor, se mai poate ajunge - ca-n politica! - la un compromis, la un armistitiu, la "refacerea coeziunii guvernarii"?

---

Despre autor: