Discutam deunazi cu prietenii Tudor Jebeleanu si Alexandru Musina si constatam cu o tristete inutila si tardiva ca in vreme ce noi, in prelungirea Revolutiei (?) din Decembrie, am zanganit toata primavara cheile in Piata Universitatii, am intonat cantecele lui Vali Sterian si Cristian Paturca, ne-am mandrit ca Eugen Ionescu s-a declarat "academician-golan", iar Alexandru Paleologu "ambasador al golanilor", am ascultat discursurile inflacarate ale lui Marian Munteanu (devenit ulterior o clona a cameleonicului personaj caragialean Coriolan Draganescu), membrii mai mari sau mai mici ai nomenclaturii securisto-comuniste, dupa spaima initiala, cand se ascundeau pe la tara, pe la neamuri, s-au regrupat rapid si au trecut la capitalism pe tacute, in ritmurile slagarului cu "Mai bine golan decat activist/Mai bine mort decat comunist". Aveau relatii (inclusiv in strainatate), aveau bani (vorba aia: din vanzarea, in ianuarie 1990, a unei televizor color...) si mai aveau ceva esential: aveau informatii: stiau care intreprindere merge si care nu, ce se cere la export etc. etc. Si nu ma refer aici numai la nomenclaturistii "centrali", din Bucuresti, ci si la cei "marunti", din fiecare judet, din fiecare orasel. Desi aparent mici, acestea, din primavara, vara si toamna lui 1990, au fost marile "tunuri" economico-financiare. Restul, de-atunci si pana azi, n-au fost decat augmentari aproape firesti, in progresie geometrica, a investitiilor initiale. Si mai exista un fenomen interesant: asemenea mafiotilor din anii '60-'70, noua noastra oligarhie politico-economico-financiara a stiut sa treaca - sau macar sa dea impresia c-o face - in legalitate: prin crearea unor trusturi de presa, prin cumpararea unor cluburi de fotbal s.a.m.d. Asa incat a incerca acum, la aproape 18 ani de la Revolutie (?), deslusirea, in Justitie, a itelor care au creat "high-life"-ul Romaniei de azi mi se pare, mie cel putin, un lucru imposibil. Pentru ca inclusiv plasa in care ar trebui sa fie prinsi marii rechini ai Tranzitiei e tesuta, pe mari portiuni, din insesi itele pradatorilor, iar la momentul oportun, ea se va rupe.