Stanga nu e trendy, dar e necesara

Nu la biblioteca trebuie, insa, cautate argumente in favoarea unei stangi romanesti (a nu se confunda vreo clipa cu PCR-ul, sau - Doamne fereste - cu PSD-ul). Le furnizeaza din belsug actualitatea damboviteana - nu cercurile cosmopolite occidentale, sau Internetul, cum crede Mircea Cartarescu. E suficient sa urmaresti noile "elite" nationale, care, de multe ori, par sa confunde capitalismul cu feudalismul. La noi, nu e "trendy" sa fii de stanga. "Cool" este sa-ti cumperi strada si sa transformi drumul public in alee privata. Sa fii "proprietar" pe lacuri, rauri sau munti. Sa-i terorizezi pe localnicii care vin la scaldat sau pe ciobanii care nu mai au pe unde-si mana turmele. Si sa-i dispretuiesti suveran pe "fraieri".
Stanga moderna, europeana, nu are nimic impotriva proprietatii private. Nu propavaduieste nationalizarea mijloacelor de productie si nici economia planificata. Nici lupta de clasa. Pe scurt, nu este o versiune cosmetizata a comunismului. Nu-l admira pe Stalin sau pe Pol Pot. Se raporteaza la democratia scandinava, nu la gulagul sovietic.
Nu uniformizare fortata, ci egalitate de sanse, vrea stanga moderna. Profitul nu poate fi totdeauna miza finala si unicul criteriu de evaluare. Daca ar fi asa, posta nu ar mai ajunge in catunele izolate. Caile ferate ar renunta la multe linii secundare, nerentabile economic. Domeniile favorite ale stangii sunt, prin excelenta, sanatatea si educatia. Daca ele ar fi reglementate exclusiv de legile economiei de piata, doar cei bogati ar avea acces la tratamente medicale si numai progeniturile lor ar invata in scoli bune. Celor foarte saraci, o apendicita le-ar deveni fatala. Copiii lor ar fi condamnati la analfabetism si, implicit, la o viata de mizerie. Un adevarat cerc vicios. Mai exista, insa, si un altul.
"Banul, la ban trage". Zicala populara este confirmata de dinamica acumularii de capital. Cel care poate investi mai mult, va castiga mai mult. Necontrolata, aceasta dinamica erodeaza inexorabil clasa de mijloc, adancind prapastia dintre o minoritate de multi-miliardari si o majoritate de pauperi. Stanga crede ca, de la un anumit punct, statul trebuie sa intervina, asigurand o redistribuire mai justa a profiturilor. Nu prin mijloace de forta, ci prin parghii fiscale. Astfel incat sa asigure tuturor sansa unui trai decent. Chiar si celor care nu pot contribui la prosperitatea generala (batrani, persoane cu handicap etc.)
Stanga moderna nu contesta economia de piata, insa refuza sa o considere "alfa si omega" dezvoltarii sociale. Dupa cum refuza sa absolutizeze proprietatea privata, desi ii recunoaste meritele. Nimeni nu poate avea, insa, drept de proprietate asupra aerului pe care il respiram, tot asa cum nimeni nu poate vinde soarele de pe cer. Planeta este a tuturor, prezenti si viitori. Nici un profit nu poate justifica otravirea ei. Pornind de la acest rationament, stanga a dezvoltat o importanta componenta ecologista.
In razboaie mor saracii si castiga bogatii, asa ca stanga moderna este si pacifista. A invatat ca industria militara va cauta mereu noi piete de desfacere si noi poligoane de incercare. Va incerca sa perpetueze conflictele. Razboiul a fost intotdeauna cea mai profitabila afacere. Si cea mai murdara.
Intelectualii de stanga reprezinta "scleroza in placi a capitalismului", acuza Mircea Cartarescu. Eu cred ca ei sunt, mai degraba, garantia ca acest sistem isi va pastra umanitatea. Stanga este necesara. Si va continua sa atraga atata vreme cat mai credem ca un om valoreaza mai mult decat banii pe care ii poate castiga.

---

Despre autor: