Intrebare: Ce poate fi mai ambiguu decit o lege? Raspuns: Doua legi.

Doua legi stabilesc salariul minim pe economie in Romania. Partea proasta este ca nivelurile sint diferite. Partea si mai proasta este ca, in functie de interes, oricine are argumente sa aplice legea care ii convine mai mult.

Concret: prin hotarire de guvern, salariul minim este de 390 de lei. Contractul Colectiv de Munca prevede 440 de lei. Pina anul trecut, cel din urma s-a aplicat doar semnatarilor. De anul acesta, Ministerul Muncii crede ca trebuie sa-l impuna pentru toate companiile. Vesti si mai bune pentru cei incadrati pe posturi care cer pregatire superioara: minimum 880 de lei.

Dincolo de discutiile daca stabilirea unui salariu minim este oportuna sau nu (personal, cred ca este, pentru ca forteaza competitivitatea), surprinzator aici este ca membrii aceluiasi Guvern nu reusesc sa se inteleaga asupra unei politici concrete. Adica sa produca un pachet de reglementari sincronizate.

In cazul de fata, avem insa un cerc vicios: daca negocierile dintre sindicate si patronate sint litera de lege, atunci de ce se mai pronunta Guvernul? Iar daca ce spune o hotarire de guvern are vreo relevanta, atunci de ce, in realitate, sint aplicate alte reguli?

Si, mai ales, de ce o lege veche se aplica dintr-o data in alt mod? Oare au facut-o ambigua in mod special ca sa poata sa o intoarca dupa cum vor? A inceput campania electorala si sindicatele sint acum mai importante decit angajatorii?

E drept ca, deocamdata, consecintele sint neglijabile din punct de vedere financiar pentru angajatori. Oricum, criza fortei de munca ii face sa ofere lefuri mai mari decit cele mentionate pentru a aduce angajati. Chiar si gustul amar lasat de necorelarea legislativa si de eventualele spagi pe care trebuie sa le dea ca sa scape Ącu avertisment" este deja rutina.

Insa ca investitor, mi-ar tremura creionul pe business-plan gindindu-ma ca trebuie sa-mi fac politica salariala in functie de un contract negociat intre sindicalisti care nu lucreaza la mine si patroni care nu ma reprezinta. Contract pe care insa trebuie sa il respect. Daca vor ridica salariul minim la 1.000 de lei si ma vor obliga sa dau afara jumatate dintre angajati sau sa dau faliment? In Guvern aveam o minima incredere: ca ma poate reprezenta si pe mine. Insa sindicatele isi vor apara interesele, iar patronatele fac prea multa politica pentru ca eu sa pot concura cu membrii lor.

Sigur ca vreau sa dau salarii cit mai mari, ca sa aduc personal cit mai bun, si sa pot astfel sa obtin un profit mai mare. Dar daca va trebui sa maresc salariile mai repede decit imi creste productivitatea, nu va fi bine nici pentru mine, nici pentru salariati, nici pentru Guvern, nici pentru Ministerul Muncii.