In 1992, Stolojan era prim-ministru. Imediat dupa alegeri a plecat la Washington ca angajat al Bancii Mondiale. Pentru mult timp si cu un program foarte incarcat. Cu toate acestea, s-a intors in toamna anului 1996 sa sustina "valoarea acolo unde este", adica pe Ion Iliescu, impotriva candidatului de atunci al lui Coposu si al CDR, deci al PNL.
In 1999, s-a intors in Romania si s-a angajat la o companie de confectionat cauciucuri. Tot atunci, proaspat venita de la Institutul Puskin din Moscova, domnisoara Tatarcan devine asistenta si consiliera sa.
In anul 2000, dupa decizia presedintelui de atunci, Emil Constantinescu, de a nu mai candida, Theodor Stolojan semneaza adeziunea la Partidul National Liberal, condus de facto la acea vreme de avocatul si ministrul Justitiei Valeriu Stoica si de iure de fostul ministru al Justitiei din perioada FSN 1991-1992, Mircea Ionescu Quintus.
In calitate de candidat PNL la alegerile prezidentiale din 2000, Theodor Stolojan obtine 15% din sufragii plasandu-se dupa Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor. Cu toate ca obtinuse un loc de deputat al PNL, domnia sa se retrage si prefera o activitate politica mai linistita. In anul 2002, devine presedintele PNL, promovand in jurul sau o serie de tineri - Raluca Tatarcan, Bogdan Chiritoiu, Cristian Boureanu, Adrian Cioroianu, Ionel Popescu, mai toti fosti sau actuali proprietari de firme interesante.
In toamna anului 2003, pe baza viziunii politice a lui Valeriu Stoica se defineste si structureaza Alianta Dreptate si Adevar, alianta politica anti-PSD si anti-Iliescu, formata din Partidul Democrat si Partidul National Liberal, alianta condusa de dl. Stolojan.
Dupa un succes remarcabil in alegerile locale din 2004, Alinta DA il nominalizeaza pe Theodor Stolojan drept candidatul sau la functia suprema in stat.
O rasturnare de situatie a dus la candidatura actualului presedinte din partea Aliantei DA.
Dupa succesul remarcabil in alegerile prezidentiale din 2004 al lui Traian Basescu (si mult mai putin al Aliantei), dl. Stolojan devine consilier prezidential pe probleme economice.
Anul 2005 nu a insemnat mult pentru participarea politica publica domnului Stolojan.
Insa radicalizarea conflictului presedinte-premier a dus la radicalizarea relatiei lui Stolojan cu Tariceanu.
Si din aceasta radicalizare s-a nascut PLD. Lovitura frumoasa, dar nedusa pana la capat de combatantii anti-Tariceanu, tot din cauza unei plecari peste sapte mari si sapte tari.
Acum intrebarile sunt evidente. Iar pentru cei pentru care nu sunt asa, ele trebuie puse.
De ce l-am sustinut pe Ion Iliescu in 1996 si acum nu? Mai mult, acum il sustin pe Traian Basescu, adversarul declarat al lui Ion Iliescu.
De ce am plecat de cel putin trei ori de pe "frontul de est"?
De ce singurul program politic al partidului meu este "jos Tariceanu"? Oare "poporul roman" asteapa ca o mare izbavire demiterea primului ministru sau "sa traiti bine"?
Mai sunt si alte intrebari. Multe altele. Dar cu siguranta ca dl Stolojan daca va raspunde la acestea va deveni ceea ce isi doresc suporterii sai: un om de stat.
Si are toate sansele.
Orice asemanare cu presonaje sau fapte reale nu este deloc intamplatoare.