Dus contracronometru la butoi, slalom cu motorul printre colibe cu capre cazate in sufragerie, voma dupa fiecare masa sint citeva dintre experientele traite de Gyenes in cursa desertului.

Au trecut aproape opt ani de cind Emanuel Gyenes a intrat prima oara in atelierul de reparatii moto al lui Zsolt Szilveszter. Avea doar 14 ani si era copilul bun la toate, mai ales la adus apa si la tinut sculele. Il deosebea insa de ceilalti curiozitatea maladiva fata de motociclete, iar, cum experienta in domeniu ii era ingradita in granitele atelierului din Satu Mare, si-a convins parintii sa-i cumpere una, cu care sa cutreiere strazile orasului si dealurile din imprejurimi. In timp, a deprins tehnicile curselor de enduro, iar in 2005 a avut curajul de a se inscrie la Red Bull Romaniacs, infernalul concurs desfasurat la Sibiu, pe care Gyenes l-a cistigat la categoria experti atit in 2005, cit si in 2006.

Slab si obosit

Acum, la 22 de ani, a devenit al doilea pilot roman care termina o editie a Raliului Dakar, dupa Romeo Dunca, dar tinarul pilot satmarean are meritul de a fi imbunatatit cu 33 de locuri cea mai buna performanta romaneasca. Mani Gyenes s-a intors in Romania marti dupa-amiaza, iar seara ne-a impartasit din experienta traita in desert. Aproape ca oboseste amintindu-si: „A fost foarte istovitor. Nu neaparat greutatea traseului, cit mai ales lungimea lui. Sa pleci in cursa inca dinainte de ivirea zorilor, sute de kilometri, pina noaptea tirziu, timp de doua saptamini… Cred ca am slabit mult, nici n-am avut curaj sa ma urc pe cintar". De altfel, in timpul aventurii africane nici macar nu si-a vazut chipul, oglinzile neavind loc in recuzita pentru Dakar.

Sapun fara apa

Daca in ultimele zile de cursa uzura psihica a fost cea care l-a macinat, in prima parte el a fost victima a senzatiilor cu efecte fizice. Emotia debutului i-a dereglat metabolismul: „La inceput nu puteam dormi. A fost chiar o noapte in care n-am pus geana pe geana. Imi puneam ceasul sa sune cu o ora inainte de start, insa doar o data m-a trezit ceasul. Mergeam apoi sa maninc la Zsolt, dar la zece minute-un sfert de ora dupa aceea vomitam, din cauza emotiilor". Acestor stari de dimineata li se adaugau neajunsurile de seara, de dupa sosirea in bivuac: „Dusul era alimentat cu apa din niste butoaie mari. Nu o data s-a intimplat ca apa sa se termine cind pilotii erau plini de sapun. Apoi trebuia sa astepti 20 de minute pina cind camionul aducea un butoi nou, de facea sapunul crusta pe noi".

Capra din pat

Pe de alta parte, Mani Gyenes a fost impresionat de saracia din satele si orasele din Mauritania. Avind limita de viteza la traversarea localitatilor, si-a putut face o idee despre locurile pe care le-a traversat, astfel ca gindea: „Pot sa ma consider bogat cind ma intorc acasa!". Binevoitori si flaminzi, africanii ieseau la marginea drumului spre a incuraja concurentii, rasplata acestora fiind prinsa din zbor de asistenta. „De mai multe ori le-am aruncat ciocolata. Nu mi-am putut inchipui ca se traieste astfel. In colibe locuia intreaga familie, laolalta cu animalele. Puteai vedea capre si alte oratanii stind prin pat. In plus, in fiecare sat si oras din Mauritania persista un miros insuportabil. Neavind WC-uri si fiind foarte cald, va imaginati ca abia asteptai sa treci mai departe", a spus Gyenes.

Vrea un motor mai mic

In ceea ce priveste concursul propriu-zis, Mani a avut parte de multe cazaturi, insa doar trei dintre ele au fost ceva mai serioase, o data fiind aruncat, destul de periculos, peste ghidon. Traseul din ultimele etape ale raliului i-a convenit de minune satmareanului, el obtinind trei clasari intre primii 30, iar pe finalul ultimei etape, din jurul Lacului Roz, a avut surpriza sa fie „insotit" de opt senegalezi pe scutere. „Mergeau cu 70-80 km/ora si faceau fel de fel de giumbuslucuri. Mergeau cu picioarele pe sa, se ridicau pe o roata si multe altele. M-am ridicat si eu pe o roata si am pornit in tromba", a povesit Gyenes. „Sper ca la editia viitoare sa pot obtine un loc mai bun si sa pot concura cu o motocicleta mai usoara. As prefera KTM 525 in locul celei 600 Rally pe care am mers pina acum", a mai spus Gyenes.

A donat benzina Pilotul roman a inceput Raliul Dakar 2007 prin a avea probleme cu motocicleta, iar apoi, dupa parasirea Portugaliei, a infruntat vicisitudinile naturii: furtuni de nisip, iarba camilelor, dune, soluri dificile, caldura excesiva. In ciuda ambitiei de a le depasi si de a se clasa cit mai sus, el a dat dovada de fairplay in etapa a 10-a (Nema-Nema), cind, cu 40 km inainte de finalul probei speciale, a golit rezervorul-spate al motocicletei sale pentru a-i da combustibil americanului Robby Gordon, de la clasa auto, ramas cu Hummerul in pana prostului.