Orice investigatie, oricat de elementara, arata ca tocmai Biserica Ortodoxa este de departe principala sursa a defaimarilor si insultelor la adresa altor organizatii religioase. Astazi, ea urmeaza sa raspunda nu doar pentru actiunile sau declaratiile directe, ci si pentru toate masurile care au drept consecinta violarea articolului 13 al actului normativ pentru care s-a zbatut. BOR este responsabila inclusiv pentru ce apare in manualele de religie ortodoxa pe care le aproba Patriarhia. S-a amintit deja manualul coordonat de domnul Adrian Lemeni, asumat de BOR si MEC, care defaimeaza Martorii lui Iehova, Baha'I si mormonii. Dar legea nu prevede pedepse, va aminti cineva. Legea este insa obligatorie pentru politica institutiilor publice. Ministerul Educatiei si Cercetarii nu-si poate permite sa aprobe manuale si materiale didactice aflate in conflict cu normele. Caci in cazul functionarilor MEC, a fi in conflict cu o lege care le incumba responsabilitati devine abuz in serviciu. Iar acesta se sanctioneaza.
Articolul 9 al legii exclude orice discriminare a unui cult in defavoarea altuia. Formularea, ferma, nu permite vreo ambiguitate. Din acest motiv, actul normativ impune pentru autoritati o neutralitate riguroasa. Atunci cand au loc evenimente oficiale, invitarea unui cult obliga la invitarea celorlalte. Daca acorzi dreptul BOR sa aiba o biserica in curtea unei unitati militare, nu poti sa excluzi dreptul martorilor lui Iehova sau adventistilor sa isi pregateasca la randul lor un lacas de rugaciune. Actuala structura a clerului militar, stabilita prin Legea 195/2000, este caduca. Pozitia de lider al BOR in aceasta structura a devenit incompatibila cu noile prevederi care exclud orice privilegiu.
Legea cultelor interzice prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau obligarea persoanelor sa-si mentioneze religia in orice relatie cu autoritatile publice sau cu persoanele juridice de drept privat (art. 10). Aceasta limiteaza in principiu prezenta cultelor in unitatile militare si in penitenciare la solicitarea expresa a soldatilor si detinutilor. Prevederile adauga si un argument decisiv la rasturnarea practicii actuale din scoli. Profesorii de religie sunt angajati presupunandu-se componenta religioasa a elevilor. Legea cultelor va impune parintilor sa depuna cereri daca doresc frecventarea, de catre copiii lor, a orelor de educatie religioasa. Nu ca astazi, cererile sa fie solicitate pentru scutirea elevilor de aceste ore.
Legea de curand votata deschide o alta poarta prin prevederea care acorda cultelor statutul de utilitate publica. Din acest moment, cultele sunt asimilate din mai multe punte de vedere autoritatilor publice. Cetatenii vor putea ataca in contencios administrativ cultele si vor putea trimite petitii. Iar cultele vor trebui sa raspunda, sub sanctiunea legii, in termenele legale. Se va asigura transparenta financiara a cultelor, ceea ce este cat se poate de firesc, de vreme ce ele se bucura de resurse publice.
Observatiile de mai sus nu au in vedere sustinerea Legii privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor. Exista numeroase mai multe hibe, dar ele sunt raspandite in capitolele actului normativ, majoritatea fara sa fi atras atentia opiniei publice.