Presedintele american George W. Bush a trimis-o pe sefa Departamentului de Stat Condoleezza Rice in Orientul Mijlociu cu o fantezie politica sortita din start esecului: deblocarea crizei israeliano-palestiniene prin infiintarea unui Stat palestinian cu granite provizorii. Conducatorii israelieni Tzipi Livni, Amir Peretz, ministrul Apararii, si ministrul politicii strategice Avigdor Lieberman au fost nevoiti sa incalce sfintenia Sabatului ca sa se intalneasca de urgenta cu neobosita Condoleezza. Ministrul Lieberman i-a vorbit despre un alt plan la fel de aiuritor: un razboi pe cinste in Gaza si apoi instalarea acolo a 30.000 de soldati NATO. A doua zi, duminica 14 ianuarie, Condoleezza a avut convorbiri cu Mahmud Abbas (Abu Mazen), presedintele Autoritatii Palestiniene. Acesta a respins planul infiintarii unui stat palestinian cu granite provizorii si si-a exprimat deziluzia provocata de intalnirea avuta la Ierusalim cu premierul israelian (din 23 decembrie 2006). Statele Unite trebuie sa convinga Israelul pentru tratative in vederea stabilirii granitelor definitive ale statului Palestina, a subliniat Abu Mazen. Astazi, Condoleezza a revenit la Ierusalim pentru o a doua runda de convorbiri, de aceasta data cu premierul israelian Ehud Olmert. Maratonul diplomatic al Condoleezzei cuprinde dupa Israel si Autoritatea Palestiniana, Iordania, Egiptul, Arabia Saudita, Kuweit, poate si Irak, si va continua in Germania si Anglia. Prezenta mega-diplomatei americane in Orientul Mijlociu este urmarea presiunii Uniunii Europene si a tarilor moderate arabe asupra presedintelui Bush ca, paralel cu Irakul, sa se preocupe si de relansarea procesului de pace israeliano-palestinian. Condoleezza a verificat si pozitia conducatorilor israelieni si palestinieni fata de "Foaia de parcurs", planul Quartetului (Statele Unite, Rusia, Uniunea Europeana si ONU) care, daca nu i s-a facut de facto prohodul, zace in congelatorul indiferentei comune israeliano-palestiniene. Condoleezza l-a presat pe Olmert sa-si indeplineasca promisiunile date lui Abu Mazen la intalnirea de la Ierusalim: desfiintarea barajelor care impiedica libera circulatie in teritoriile palestiniene si eliberarea primei transe de 100 milioane de dolari, retinuti de Israel din taxele percepute in numele Autoritatii Palestiniene.
De la sarutul lui Iuda Iscariotul la imbratisarea letala a lui Olmert
Toate gesturile de tandrete ale Washingtonului si Ierusalimului fata de Abu Mazen, care s-au multiplicat in ultima vreme, sunt foarte tardive si periculoase pentru presedintele palestinian si seful Fatah. Dupa ce premierul israelian, continuand politica predecesorului sau, Ariel Sharon, a facut tot ce a fost posibil sa-l deligitimeze pe Abu Mazen si sa falimenteze, miscarea politica Fatah, acum, dupa cucerirea puterii de catre Hamas, incearca sa le reinvie barbatia si onoarea pierduta. La intalnirea de la Ierusalim, Olmert, entuziast, a plusat prietenia sarutandu-l pe Abu Mazen. Acesta, siderat, a inlemnit pentru cateva clipe bune. Uri Avneri, un faimos gazetar israelian, a scris cu acest prilej ca de la sarutarea fatala a lui Iuda Iscariotul, data lui Iisus in gradina Ghetsemani, de 2000 de ani nimeni nu a mai dat la Ierusalim o asemenea sarutare mortala. Cum sa explice acum Abu Mazen, mostenitorul spiritual si politic al lui Iasser Arafat, fostul conducator al Revolutiei palestiniene, subita prietenie a lui Ehud Olmert si calda imbratisare a "dusmanului sionist"? Abu Mazen s-a grabit sa ia in deradere utopia unui stat palestinian cu granite provizorii, iar Condoleezza Rice a facut un pas inapoi declarand ca a venit in Orientul Mijlociu sa asculte, nu sa impuna vreun plan. Diplomatul nr. 1 al Americii stie prea bine ca vizita ei nu va duce la rezolvarea conflictului israeliano-palestinian. Analistul politic Aluf Ben scrie in influentul cotidian ebraic "Haaretz" la Ierusalim si la Ramallah, chiar si la Washington, conducatorii se afla intr-o cadere libera fara precedent. In aceste conditii nu exista la Ierusalim si la Ramallah parteneri in stare sa puna in miscare o autentica dinamica a pacii.
"Necasatorite, fara copii"
Condoleezza Rice si Tzipi Livni, ministrul israelian de Externe, au trecut printr-un moment penibil la Conferinta lor de presa de la Ierusalim. Ziarista americana Andreea Mitchell le-a intrebat daca faptul ca nu sunt casatorite si nu au nascut copii nu le-a facut indiferente la suferintele familiilor care si-au pierdut copii in Irak. Dupa o clipa de tacere, cele doua femei au izbucnit in ras, si Condoleezza a raspuns, aratand-o cu mana pe Tzipi Livni: "Ea are copii". Apoi a explicat ca, desi necasatorita, ea, Condoleezza, este foarte sensibila la suferinta familiilor indoliate".