Sa apara aspectul de deconspirare. Cand Civic Media a cerut verificarea dosarelor ziaristilor, analistilor si formatorilor de opinie (treaba pe care CNSAS trebuia sa o faca singura, potrivit legii, nu impinsa de la spate), un cor de voci indignate (dintre cele care trebuia sa fie controlate) s-a ridicat sa acuze diversiunea marsava. Pasamite, daca e verificata asa-zisa societate civila, se impiedica verificarea politicienilor. CNSAS-ul si-asa e ocupat peste poate, nu-si mai vede capul de treburi, cum sa le faca pe toate odata? Ba, mai rau, se vrea chiar compromiterea societatii civile in ansamblul ei. Pe cine compromite adevarul?
Cand ZIUA, pentru a sprijini "Voci curate", a ales sa-si scoata rufele in public si sa recunoasca ce avea de recunoscut, s-a trezit cu ligheane de zoaie in cap. Nu de la cititori, care ar fi avut tot dreptul, ci de la colegii din presa. De la aceeasi societate civila, care nu avusese curajul sa-si faca propria curatenie. Din aceleasi guri care sarisera sa acuze ca verificarea lor e o diversiune. Asadar, daca eu, de bunavoie, imi recunosc vina, nu sunt numai turnator, ci si diversionist. Daca "ei" nu imi urmeaza exemplul, dar nici nu au bunul simt sa taca, nu e pentru ca ar avea ceva de ascuns, ci pentru ca, vezi Doamne, nu vor sa marseze la o diversiune.
Clasa politica, mai putin, inca, e entuziasmata la ideea de a i se pune in fata oglinda. O parte din clasa pentru ca are ceva de ascuns. Alta, pentru ca e colega de clasa cu prima. Si, in fine, a treia, cea mai silitoare, care a avut acces la "stiinta". Ea stie mai mult decat noi, muritorii de rand, si de aici rezulta avantajul. Si santajul. Pac la Rasboiu! Dandanache n-a dat scrisoarea inapoi dupa ce si-a facut treaba. Se poate conita mea? Daca mai trebuie s-aldata? Ati vazut ce bun e un bilet pastrat in cancelaria prezidentiala si nedivulgat la timp?
CNSAS e ultimul sa bata din pinteni. Ales pe criterii politice, are datoriile si complicitatile sale. Un Ticu Dumitrescu izolat nu putea face nimic. Doar dadea bine la imagine si la iluzii. Si, de cand cu sucirea verdictului in cazul Mona Musca, nici iluziile nu mai raman.
SRI si SIE sustin ca au scapat de toate dosarele. Au pastrat "doar" vreo suta de mii, secret de stat. Altfel zis, cu ofiteri si turnatori activi. Care e posibil sa lucreze oriunde. In Parlament, in redactii. Mai mult, Ticu Dumitrescu, care stie ce vorbeste, spune ca dosarele predate au fost "periate", astfel ca in arhive n-a mai ramas decat plevusca. Poate, rar, sa mai scape vreun peste mare, pentru gustul borsului opiniei publice.
O frumoasa complicitate blocheaza adevarul. Singura speranta e tot la soarele nostru de la Cotroceni. Daca tot a intrat in istorie ca primul presedinte din lagarul sovietic care a condamnat comunismul, incaltea s-o faca pana la capat. CSAT-ul sa ordone deschiderea arhivelor microfilmate, care sunt, zice-se, neatinse. O schimbare de lege a CNSAS, fezabila prin bunavointa guvernului si a unei ordonante de urgenta, ar urma sa limiteze activitatea Consiliului la cautarea dosarelor privind personalitatile al caror trecut trebuie sa fie public. Politicieni si societate civila la un loc. Dosarele complete ar urma sa fie puse pe Internet, bineinteles cenzurate de scenele de alcov sau alte mizerii private. Din moment ce publicarea dosarelor tot nu are alte urmari, macar sa judece fiecare cu mintea lui, iar nu prin delegare de competente intelectuale unor insi interesati politic. Asta pe cine mai supara?