Vineri, 29 decembrie 2006, trupele etiopiene - sustinute intens de Administratia Bush - au ocupat Mogadiscio, capitala Somaliei. Indeplinind un vechi obiectiv al SUA in Africa. Statele Unite si fortele mondiale islamiste se confrunta extrem de sangeros in zona geopolitica de importanta speciala a Capului Horn. Actualul conflict a debutat in februarie 2006, in Somalia, sub forma unui razboi civil intre o alianta laica a razboinicilor locali ("Alliance for the Restoration of Peace and Counter-Terrorism" - ARPCT) si "Uniunea Tribunalelor Islamice" ("United Islamic Courts" - UIC). Sprijiniti de Al-Queda, islamistii au castigat batalie dupa batalie, reusind, la 5 iunie 2006, sa obtina controlul asupra capitalei. Moment in care invinsii, pusi pe fuga, au solicitat interventia straina. Etiopia vecina, rival istoric al Somaliei, a acceptat provocarea. Autoritatile de la Addis Abeba au acordat sprijin militar si refugiu razboinicilor din ARPCT. Si, la 24 decembrie 2006, au lansat o ofensiva aeriana unilaterala impotriva Somaliei. Mii de luptatori ai "UIC" au fost macelariti in cursul inaintarii rapide a fortelor etiopiene, sustinute logistic de SUA. Opozitia islamista a cedat, dupa ce trupele etiopiene au atacat cu tancuri moderne, cu aviatie si cu artilerie grea de ultimul tip. Cucerirea capitalei somaleze constituie un moment important in "razboiul prin procura" dus de americani in regiunea Capului Horn, de langa Stramtoarea Bab-el-Mandeb. Dar nu si sfarsitul tensiunilor.
Capul Horn - batalia marilor puteri
Capul Horn reprezinta unul din cele mai importante puncte geopolitice si geostrategice ale globului. Tarile din zona se afla pe axa care uneste Africa cu Orientul Mijlociu. In cursul razboiului rece, SUA si URSS si-au disputat suprematia in regiune. Regiune care ofera controlul geostrategic a doua continente si asigura accesul la zona petrolifera a Orientului Mijlociu si la cea a Africii. Stramtoarea Bab-el-Mandeb asigura, in plus, controlul asupra unei bune parti din comertul mondial.
Etiopia a devenit un "satelit" al Moscovei in 1974, dupa lovitura de stat care l-a detronat - cu sprijinul Kremlinului - pe imparatul Hailie Selassie si l-a adus la putere pe Mengisty Haile Marian. Imediat, Statele Unite au format o alianta contra Etiopiei cu presedintele Somaliei, Siad Barre, care a acceptat sa primeasca armament american in ciuda pretentiilor afisate de practicare a "socialismului stiintific".
In anii '70 si '80, Somalia a devenit cel mai important beneficiar al ajutorului american pentru Africa. Cei mai multi bani s-au cheltuit, insa, pe proiectele militare anti-sovietice din zona. Pe plan intern, insa, politica lui Siad Barre s-a dovedit dezastruoasa. Ea a creat premisele foametei si ale razboiului civil dintre clanuri (triburi), care au macinat tara timp de un deceniu si jumatate.
Siad Barre a fost inlaturat de la putere, in 1991, de un razboinic local, Mohammed Farah Aidid. Trimisul SUA in Somalia, din acel moment, era un agent CIA, Robert Oakley, expert in contra-terorism", veteran al razboiului anti-sovietic din Afganistan si un pion important al afacerii "Iran-Contra". De altfel, sediul Ambasadei SUA la Mogadiscio se afla in cladirea "CONOCO", impreuna cu cartierul militar. Un adevarat centru se spionaj, evacuat in graba cu ajutorul unei unitati speciale "U.S. Navy", dislocata din zona Golfului imediat dupa mazilirea lui Barre.
Un an mai tarziu, in 1992, presedintele George H.W. Bush Sr. a trimis - sub pretexte "umanitare" - o forta de 30.000 de militari, cu elicoptere si nave de razboi, in cadrul operatiunii "Restore Hope", pentru a prelua controlul militar al regiunii, vitala pentru interesele americane.
Operatiunile din Somalia au continuat si sub mandatul presedintelui Bill Clinton. Forta americana a fost, in cele din urma, silita sa se retraga, in 1993, in conditii umilitoare pentru SUA. 18 militari americani au fost atunci executati public la Mogadiscio si cadavrele lor profanate. Interventia americana din 1993 din Somalia, a fost documentata amanuntit, in serial, de "Philadelphia Inquirer". Operatiunea a fost condusa de Johnathan Howe, adjunct la "NSC", si aprobata de Colin Powell, la acea ora seful Statului Major american.
Este momentul cand in Somalia s-au descoperit importante zacaminte de petrol, gaze naturale si minereuri. Pe langa plasamentul perfect in zona Capului Horn, Somalia devenea - potential - si una dintre tarile cu resurse energetice.
Dezagregarea statului, ascensiunea islamismului
Pentru Somalia au urmat insa, ani de cosmar, sub semnul violentelor inter-tribale si al catastrofelor naturale. Autoritatea statului s-a prabusit, macinata de tendintele secesioniste si subminata de rivalitatile dintre clanuri. Populatia - musulmana, in vasta sa majoritate - s-a intors catre formele de organizare cele mai primitive. Asa au aparut "tribunalele islamice", un fel de sistem juridic improvizat: la cererea si pe banii reclamantilor, inteleptii locului judecau cazurile prezentate in fata lor, in conformitate cu "sharia". Cu timpul, "tribunalele" si-au extins sfera de activitate, ocupandu-se si de educatia tineretului sau de ingrijirea celor bolnavi. Apoi, au inceput sa-si asume si atributii de ordine publica: de la cenzurarea filmelor considerate "pornografice" din cinematografe, pana la stoparea traficului de droguri si descurajarea talhariilor. Comunitatile erau bucuroase sa plateasca pentru organizarea unor militii locale, care, sub comanda "tribunalelor", sa le asigure securitatea.
Nu a trecut mult pana cand aceste "tribunale", aparute spontan si razlet, au inceput sa comunice si sa coopereze. Patru clanuri au hotarat sa-si coordoneze deciziile, sa se avertizeze reciproc in privinta primejdiilor de tot felul si sa-si "extradeze" reciproc infractorii. Asa s-a infiintat un Comitet de Coordonare care, din 1999, a inceput sa devina din ce in ce mai influent, atragand si alte organizatii similare. In anul 2000, s-a format "Uniunea Tribunalelor Islamice" , care a devenit rapid cea mai puternica forta politica din Somalia.
Dupa anul 2001, ascensiunea islamistilor si penetrarea Al-Queda a inceput sa ingrijoreze tot mai serios Washingtonul. O interventie militara deschisa era, insa, exclusa: Statele Unite aveau alte prioritati. Administratia Bush a sprjinit, insa, o grupare laica, formata lideri razboinici care isi vedeau amenintata suprematia de catre "Tribunalele Islamice". Intitulata "Alianta pentru Restaurarea Pacii si Anti-terorism" ("Alliance for the Restoration of Peace and Counter-Terrorism" - ARPCT), gruparea era generos finantata de Statele Unite. Potrivit lui "International Crisis Group" - care in iunie 2006 a intervievat mai multe capetenii ale ARPCT - organizatia primea lunar intre 100.000 si 150.000 de dolari de la CIA. In februarie 2006, a inceput ofensiva impotriva islamistilor. Cateva zile mai tarziu, Guvernul Federal de Tranzitie - format in 2004, in exil, in Kenya - se reunea pentru prima data pe teritoriul Somaliei, intr-un depozit de cereale din orasul Baidoa, situat de 260 de kilometri nord-est de Mogadisciu. Unii dintre ministrii faceau si ei parte din ARPCT.
In mai 2006, lupte violente au izbucnit in capitala Somaliei. La 5 iunie, insa, batalia pentru Mogadiscio era incheiata. Islamistii iesisera victoriosi. In scurt timp, controlau aproape toata tara. Devenise limpede ca, prin forte proprii, ARPCT nu avea nici o sansa sa rastoarne situatia. Era nevoie de o interventie externa.
Scandalul e-mailurilor secrete
Imediat dupa ce islamistii au cucerit Mogadiscio, in vara lui 2006, Administratia Bush a inceput in Somalia serie de operatiuni de tip "deep enemy penetration"(pentrarea in adancime a inamicului). Dezvaluirea a fost facuta, in iunie 2006, de "Observer" si de "Africa Confidential", care au publicat e-mailuri ale unor firme subventionate de Washington pentru aceste operatiuni. Firmele mentionate erau "Select Armor", "ATS Worldwide", si "Special Associated Service". A caror misiune era sa asigure logistic ofensiva fortelor etiopiene impotriva "Uniunii Tribunalelor Islamice" din Somalia.
Unul din e-mailuri sustinea necesitatea castigarii de partea etiopienilor a agentiilor Natiunilor Unite. Se pare ca ONU nu avea obiectii de principiu impotriva prezentei expertilor americani in Somalia si nici impotriva unei invazii "din vecini"; cu conditia ca embargoul asupra armelor instituit de ONU sa nu fie incalcat. Or, intr-unul dintre mailurile interceptate de presa, Michele Ballarin - director executiv la "Select Armor", din Virginia - se lauda ca a obtinut acceptul Ugandei de a-i facilita livrarea (ilegala) de armament pentru Somalia, prin falsificarea certificatelor de end-user. Cu alte cuvinte, in contract beneficiarul final al tranzactiilor ar fi figurat guvernul de la Kampala, desi in realitate marfa urma sa ajunga intr-o zona supusa embargoului.
Alte mesaje electronice ale aceleiasi Michele Ballarin demonstreaza ca guvernul american era la curent cu actiunile sale. "Africa Confidential" reproduce un mail care documenteaza o intrevedere intre directoarea de la "Select Armor" si "contactul" ei din CIA. Intrevederea a avut loc la 15 iunie 2006.
"Africa Confidential" sustine ca "Select Armor" a inceput planificarea operatiunilor militare din Somalia la Kampala, in Uganda, o saptamana dupa ce "UIC" a invins "Alianta Anti-Terorista" a razboinicilor locali (tribali) din Somalia, alianta sustinuta de Administratia Bush. Kampala a fost, mult timp, centrul operatiunilor sub acoperire ale SUA in Africa.
Michele Ballarin coresponda cu mai multe persoane implicate in operatiunile secrete din Somalia. Printre care si lui Chris Farina, de la compania "ATS Worldwide", cu sediul in Florida.
"Intalnire de succes cu presedintele Abdullaj Yussef si oamenii sai la Nairobi, Kenya, marti.... Ne-a invitat la un hotel unde au discutat toate detaliile de securitate ale operatiunii" - ii informa Michele Ballarin pe ceilalti conducatori de companii, implicate in operatiunea din Somalia. Potrivit lui Ballarin, "un numar de firme de securitate britanice" doresc si ele sa ia parte la operatiune.
"Africa Confidential" sustine ca, pe langa, "Select Armor" si "ATS Worldwide", o alta companie - afiliata la "Select Armor" - efectuase transferuri financiare secrete pentru sustinerea operatiunilor anti-islamiste din Somalia. Este vorba despre "Special Associated Services", condusa de un canadian, generalul Douglas Eaton.
Intr-un alt e-mail, Ballarin informa ca se intalnise cu doi reprezentanti ONU, colonelul Harry Haen, si cu Sidi Zahad. "Africa Confidential" sustine ca personalul ONU de la Nairobi stia ca SUA sunt implicate in operatiunea anti-islamista din Somalia. Ballarin arata ca "Select Armor" avea un "cec in alb" pentru a utiliza trei baze militare din Somalia si spatiul aerian pentru a ajunge la ele.
Farina de la "ATS Worldwide" i-a expediat lui Ballarin un e-mail legat de finantarea operatiunii din Somalia. "Trebuie sa ne concentram eforturile in Statele Unite asupra Departamentului de Stat si a Pentagonului, ca sa ne finanteze orice actiune de acum incolo" - explica Farina. El o mai avertiza pe Ballarin ca intrarea in Mogadisciu este plina de riscuri, de tipul celor intampinate de francezi la Dien Bien Phu, in 1953, cand armata franceza s-a trezit incercuita de vietnamezi.
Toate aceasta corespondenta sugereaza ca Administratia Bush era la curent cu operatiunile companiilor private implicate in conflictul din regiunea Capului Horn. Un caz tipic de "privatizare" a razboiului.
Vizita generalului Abizaid in Etiopia
Operatiunea din Somalia a fost discutata de generalul John Abizaid, comandantul Centcom (Central Command), in cursul vizitei acestuia in Etiopia, de la inceputul lui decembrie. Potrivit "New York Times", premierul Meles Zenawi i-a dat asigurari lui Abizaid ca fortele etiopiene vor castiga razboiul cu islamistii din "UIC" "intr-o saptamana sau doua". Generalul John Abizaid si-a manifestat cu acea ocazie, temerea ca invazia Etiopiei in Somalia "va genera o criza umanitara greu de stapanit, in toata regiunea Capului Horn".
UNICEF estimeaza la opt milioane de oameni - dintre care 1,6 milioane de copii - pe cei care sufera de subnutritie in regiunea Capului Horn. Regiunea a fost lovita de seceta. Apoi de furtuni care au provocat inundatii. Organizatiile umanitare se lupta inca din greu cu circa 500.000 de persoane care trebuie evacuate. In sudul Somaliei, unul din cinci copii sufera, in forme grave, de malnutritie. Razboiul civil a agravat dezastrul umanitar din regiune.
Asistenta secretarului de Stat al SUA pentru probleme africane - Jendayi Frazer - a admis ca "daca lucrurile se indreapta spre o confruntare militara, va fi o baie de sange in toata regiunea Capului Horn".
Ambasada SUA: primul obiectiv al etiopienilor in Mogadiscio
Razboiul dintre Etiopia si "Uniunea Tribunalelor Islamice" a inceput pe 19 decembrie 2006, in jurul orasului Baidoa, resedinta fantomaticului Guvernul Federal de Tranzitie somalez ("Transitional Federal Government" - TFG), sprijinit de Administratia Bush. Potrivit BBC, in ziua urmatoare (20 decembrie), tancurile etiopiene de provenienta americana au intrat in Somalia. Ghidate in permanenta de satelitii militari ai lui "National Security Agency" (NSC). In mai putin de o saptamana, capitala Mogadiscio era cucerita.
"Razboiul prin procura" al SUA la Capul Horn vine pe fundalul rezistentei acerbe din Irak, al sfidarii nucleare iraniene si al infrangerii republicanilor la alegerile din noiembrie 2006. Obiectivul Etiopiei - fixat de Washington - este instalarea in Somalia a unui guvern federal de tranzitie, prietenos cu interesele americane. Seful acestui guvern, premierul Ali Mohamed Gedi, le-a promis somalezilor o "viata noua".
Usurinta cu care etiopienii au cucerit Mogadiscio i-a surprins pe multi observatori. Cateva mii de islamisti s-au retras spre sud, in portul Kismayo, de unde vor sa continue lupta. Pacea ramane deocamdata un vis indepartat in regiune.
Armatele tribale din Somalia au pus mana pe armamentul greu, abandonat de "Uniunea Tribunalelor Islamice" (UIC), si au inceput federalizarea tarii, fixand prin blocaje pe sosea, teritoriile revendicate.
Chiar daca etiopienii si "guvernul de tranzitie" au cucerit Mogadisciu, acestia sunt departe de a-l si controla. In ciuda cuvintelor mari care s-au spus, fortele de ocupatie inteleg prea bine situatie. Primul-ministru in guvernul somalez de tranzitie, Ali Mohamed Gedi, a decretat imediat "legea martiala" pe tot teritoriul Somaliei.
Una din primele actiuni ale fortelor etiopiene la Mogadiscio, a fost ocuparea Ambasadei SUA. Explicatia este simpla. Inainte de a fi alungati in 1993 din Somalia, americanii de la Ambasada din Mogadiscio - una din cele mai numeroase, ca personal, din Africa sub-sahariana - constituiau baza strategica pentru toate operatiunile militare sub acoperire si operatiunile de spionaj ale SUA din Africa si Orientul Mijlociu. Reocuparea fostei Ambasade a SUA inseamna, pur si simplu, reluarea activitatilor subversive ale vechiului centru din capitala Somaliei.
Oficial, nu exista trupe americane in Etiopia. Doar vreo suta de consilieri care se ocupa de pregatirea fortelor etiopiene. Faptul ca Ambasada americana a fost primul obiectiv al fortelor etiopiene in Mogadiscio sugereaza insa ca personal american specializat a participat la ofensiva etiopienilor si ca Statele Unite au supravegheat indeaproape aceasta ofensiva. Ipoteza sprijinita si de dezvalurile publicate, vara trecuta, de "The Observer" si de "Africa Confidential".
Reorganizarea militara a fortelor SUA din Africa
Invazia Somaliei pare sa fie primul efect al reorganizarii militare a fortelor americane din regiunea Africii. In august 2006, Statele Unite au anuntat crearea lui "Unified Africa Command". Un indicator al importantei pe care strategii Pentagonului o acorda continentului negru in planurile lor.
Pana acum, responsabilitatea pentru operatiunile militare americane in Africa reveneau lui "European Command", ori "Pacific Command" sau "Central Command". Tintele militare ale SUA in Africa, din sec. XXI, impun insa o alta abordare. "Central Command", care dirijeaza operatiunile militare in Irak si in Orientul Mijlociu, a experimentat utilizarea unor baze mai mici, pentru fortele speciale. Este cazul bazei americane de la Djibuti, fosta colonie franceza din Capul Horn. Baza din Djibuti are circa 1500 de militari, reuniti in "Combined Joint Task Force". Acesta va fi modelul pentru viitoarele actiuni ale SUA in Africa: baze mici, cu personal militar bine specializat.
Stanley Weiss scria in "International Herald Tribune" ca sistemul este gandit pentru a reactiona rapid la provocarile din spatiul african. Weiss este fondatorul lui "Business Executives for National Security", si fostul presedinte al "American Premier Security", dar si al "American Premier Inc.", o companie specializata in procesarea mineralelor si chimicalelor.
In 2002, de la baza din Djibuti a fost lansata "drona" (avion fara pilot), care a ucis un lider "Al-Queda" din Yemen. Generalul John Abizaid - un strateg de varf al lui "U.S. Army", care conduce "Central Command" - a declarat: "Investitiile care s-au facut aici au transformat baza de la Djibuti in cea mai buna pe care SUA au avut-o vreodata."
Este sigur ca baza americana din Djibuti a fost adanc implicata in invazia etiopiana a Somaliei si a razboiului cu islamistii. Somalia este, asadar, un model al politicii SUA post-Irak, in care razboaiele vor fi duse "prin procura" (cu forte locale), cu trupe auxiliare formate din mercenari impreuna cu specialisti ai unor companii particulare contractuale.
In 2005, presedintele Bush a lansat programul "African Contingency Operations Training and Assistance", pentru sase tari sub-sahariene, printre care Uganda si Kenya. In Kenya fortele americane au acces la toate facilitatile portului Mombasa, precum si la aeroporturile Embakasi si Nanuki. In Uganda, SUA detin doua hangare de pe aeroportul Entebbe, pentru echipament militar si trupe. In nordul Africii, "U.S. Army" utilizeaza aeroportul Tamanrasset, din sudul Algeriei, ca baza pentru avioanele de supraveghere "P-3 Orion", care urmaresc fortele de gherila din Ciad.
Noua strategie "post-Irak", implementata in Africa, a fost dezbatuta timp de cativa ani la nivelul Pentagonului. Cucerirea capitalei somaleze Mogadiscio de catre fortele etiopiene nu inseamna, insa, ca islamistii din au fost invinsi. Retrasi in sudul Somaliei, in portul Kismayo, acestia pregatesc contra-atacul. Este un aspect asupra caruia analistii au atras atentia. Ted Dagme, un specialist in probleme africane de la "Congressional Research Service", crede ca "UIC" s-a retras in mod deliberat din Mogadiscio. Dagne avertizeaza: "Aceasta nu inseamna ca "UIC" este terminat. Luptatorii islamisti pur si simplu au schimbat uniforma militara cu hainele civile." Vorbind in numele "Uniunii Tribunalelor Islamice", seicul Sharie Ahmed a declarat pentru "Al Jazeera": "Noi nu am dorit ca Mogadiscio sa fie distrus in batalie. Ne-am retras deliberat pentru a nu provoca o baie de sange printre civilii din capitala."
O invazie "defensiva"
Criticii Administratiei Bush avertizeaza ca, prin sustinerea invaziei etiopiene in Somalia, Washingtonul este pe cale sa produca la Capul Horn o alta zona de mare instabilitate, dupa modelul din Irak. De data aceasta, insa, fara o implicare militara americana directa. Pentru a-si avansa interesele in regiune, Statele Unite sprijina Etiopia si incearca sa atraga si Uganda in conflict. Bush, personal, i-a telefonat presedintelui ugandez Yoweri Museveni, solicitandu-i sa trimita urgent trupe in Somalia. Ceea ce unii analisti sustin ca s-ar fi si intamplat, cu toate ca autoritatile de la Kampala neaga aceasta informatie. "Uganda Monitor" l-a avertizat pe Museveni sa nu trimita trupe in Somalia pentru a sustine guvernul federal provizoriu, care nu are vreo baza politica si nici sustinere printre localnici. Opinia impartasita si de congressmanul american Donald Payne. Acesta scrie in "Uganda Monitor" ca invazia etiopiana in Somalia va conduce "la mai multa suferinta si instabilitate in regiunea Capului Horn".
Payne cere retragerea imediata a trupelor etiopiene din Somalia si condamna agresiunea. Raspunzand declaratiilor etiopiene, care sustin ca invazia lor este una pur "defensiva", Payne noteaza: "Fapt este ca fortele etiopiene se afla in Somalia si nu invers."
Competitia geostrategica si energetica in Somalia
Potrivit lui "U.S. Energy Information Administration", Somalia nu figureaza printre exportatorii de petrol, mai ales din cauza instabilitatii politice si razboaielor din zona. Aceasta nu a impiedicat, insa, companii precum "CONOCO", "AGIP", sau "AMOCO" sa investeasca miliarde pentru a obtine mari concesiuni in Somalia, concesiuni pe care, deocamdata, nu le-au valorificat.
Recent, echipe de geologi din Australia au descoperit mari rezerve de petrol in provincia Puntland, din Somalia. Avocatul canadian Jay Park - considerat cel mai mare expert juridic in probleme energetice - care lucreaza cu guvernul somalez la un "regim credibil petrolifer", a declarat: "Somalia este cea mai saraca tara din lume, dar ascunde o adevarata comoara in materie de petrol si gaze naturale." Iata motivul pentru care toate marile puteri monitorizeaza cu atentie ce se intampla in regiune. Si fiecare actioneaza asa cum ii dicteaza interesele.
Franta, China si Rusia se opun oricarei interventii a Statelor Unite - ori a statelor pro-americane (Etiopia, Uganda, Kenya) - in Somalia.
"Uniunea Araba" a condamnat actiunea Etiopiei in Somalia, calificand-o drept "razboi prin procura". Insa membrii sai sunt impartiti: Etiopia, Uganda si Yemen sprijina TFG, Libia si Sudanul ii sustin pe islamistii din "UIC". Conform unui recent raport ONU, acestia din urma primesc in mod curent arme si au posibilitati de pregatire militara in Arabia Saudita, Siria, Egipt, Iran, Djibuti, Eritrea, ca si de la "Hezbollah"-ul din Liban.
Regiunea Capului Horn risca sa devina prin invazia etiopiana - sprijinita de Administratia Bush - cea de-a doua zona "fierbinte" a lumii, dupa Irak.