In momentul de fata nu exista nici o garantie ca sistemele informatice de repartizare aleatorie a dosarelor din instantele de judecata sunt pe deplin sigure. In sensul ca ele sa nu poata fi "mesterite" astfel incat unele cauze sa ajunga la anumiti magistrati, potrivit unor interese ascunse. Sistemul de repartitie aleatorie - o conditie impusa de Uniunea Europeana la capitolul Justitie - ar trebui sa fie un garant al faptului ca dosarele nu vor mai putea fi dirijate pe anumite filiere.
Desi nu toate instantele au in prezent sisteme informatizate de repartizare a dosarelor (cele care nu folosesc evidente scrise), sistemele informatice existente, implementate prin Directia de Exploatare a Tehnologiei Informatice din Ministerul Justitiei, nu ofera toate garantiile necesare. Destui avocati intervievati de ZIUA si-au exprimat indoielile asupra sigurantei sistemului informatizat, intrucat anumite dosare continua sa fie dirijate pe diverse directii. Cine bate zilnic instantele si le cunoaste bucataria interna, observa fel de fel de "coincidente", care ridica suspiciuni legitime. Mai ales ca sistemul judiciar a fost brazdat ani in sir de filiere ale caselor, ale cartilor funciare, adoptiilor si altele.
In mod legal, inregistrarea unui dosar la o instanta se face la registratura, sub indrumarea judecatorului de serviciu. Un grefier special desemnat, care detine parola de acces in sistem, inregistreaza dosarul in baza de date si ii da un numar. Apoi, computerul, prin programul special instalat, repartizeaza aleatoriu dosarul la un anumit complet de judecata, fixand un termen care de regula nu depaseste cinci saptamani de la depunerea actiunii/plangerii.
Modalitati de fraudare
Aparent, repartizarea aleatorie vine sa garanteze ca dosarele nu sunt "trase" de catre anumiti magistrati care ar putea fi interesati. Aceasta este teoria. In practica insa, realitatea nu garanteaza intotdeauna teoria. Sistemele informatice de repartizare aleatorie de tip ECRIS pot fi "pacalite", ca de altfel orice soft, in lipsa unor sisteme avansate de supraveghere. La instantele mici, unde exista doi, trei judecatori, repartizarea aleatorie devine o gluma. Sa pasezi dosarul cui trebuie, nu e deloc greu. Dificultatea intervine la marile instante, dar sistemul ofera unele portite:
- una din metode este asteptarea zilei salvatoare, stiut fiind ca anumite complete functioneaza cu diferite frecvente, functie de specificul cauzelor, iar termenele se dau, sa spunem de exemplu, la 30 de zile. Este suficient sa depui actiunea in ziua cand stii ca peste 30 de zile acestea sunt repartizate la un anumit complet, pentru ca dirijarea prin calculator sa fie o reusita. Evident, pentru aceasta iti trebuie insa o "sursa" din interior, care sa te puna la curent cu sistemul. La fel se procedeaza si cu apelurile sau recursurile declarate, care nu se introduc in program in aceeasi zi cand au fost primite si sunt tinute o zi, doua sau trei, pana cand soseste clipa in care programul arunca dosarele catre completul dorit;
- evitarea completului nedorit se poate realiza cu ajutorul direct al celui care opereaza inregistrarea dosarului/cererii. Astfel, prin introducerea in program a faptului ca magistratul "x" se afla in "concediu de odihna" sau ca este "incompatibil", acesta este automat exclus de program, pana cand "iese cine trebuie".
Lipsa de control calificat
Sistemul informatizat este controlat, potrivit regulamentului, de sefii de instante. Acestia sustin, de regula, ca nu pot fi inselati, intrucat lor le apar pe ecranele computerului toate incercarile de modificari in sistem. Este doar iluzia lor, intrucat judecatorii nu se pricep la informatica, avand cu totul alta calificare, astfel incat vigilenta lor este formala. Se poate concluziona deci, ca la momentul prezent, Justitia romana nu are mijloace eficiente de control asupra sistemului de repartitie aleatorie a dosarelor, acesta fiind asigurat de magistrati fara pregatire aprofundata de informatica. Iar pentru un asemenea nivel de supraveghere si securitate se cer profesionisti.
Unii magistrati recunosc ca sistemul nu este perfect. Presedintele Curtii de Apel Bucuresti, Dan Lupascu, ne-a declarat ca programul are chiar erori de conceptie. Spre exemplu, o cauza casata in recurs de Inalta Curte si trimisa la rejudecare inapoi la Curtea de Apel este inregistrata cu acelasi numar unic de dosar. Astfel, programul repartizeaza dosarul spre rejudecare aceluiasi complet a carei solutie a fost casata. Potrivit legii, judecatorul care s-a pronuntat in cauza nu mai poate participa la solutionarea ei. Pentru remedierea unei asemenea situatii se intervine uman, astfel incat conditia de aleatoriu dispare. La fel se intervine si in cauza judecatorilor incompatibili pe anumite cauze.
Penurie de informaticieni
Problema cea mai grava cu care se confrunta birourile de informatica ale instantelor este lipsa acuta de personal. La Tribunalul Bucuresti, de exemplu, de trei ani de zile se incearca ocuparea a sapte locuri vacante, si nimeni nu vine. Situatia e intalnita pretutindeni in tara. Desi Ministerul Justitiei (MJ) are prevazute 300 de posturi de informaticieni in schema de personal a instantelor la nivel national, acestia lipsesc la mai toate tribunalele si curtile de apel. MJ n-a prevazut deloc un salariu atractiv pentru informaticieni (categorie profesionala care este foarte bine platita in mediul privat), astfel incat aceste posturi nu sunt agreate. Initial, informaticienii erau patiti undeva la 400 - 500 RON. Un informatician debutant pleaca de la un salariu de circa 700 RON si ajunge la nivelul maxim inainte de pensionare undeva la 1400 RON. Masurile adoptate au fost zadarnice, astfel incat, in prezent, 700 de servere, 12.000 de computere, 5000 de imprimante si 2500 de scanere sunt deservite de un personal insuficient si slab pregatit. (R.S.)