Constantin Dobre, in prezent refugiat in Marea Britanie, este fostul conducator al miscarii anticomuniste a minerilor din Valea Jiului, din 1977, care au indraznit sa se impotriveasca Securitatii si Partidului, cat si lui Ilie Verdet si Nicolae Ceausescu, personal. Cu un destin complicat, Constantin Dobre nu a avut nici dupa 1989 parte de liniste. Mai rau, odata cu publicarea Raportului Tismaneanu a fost si ucis in scris de autorii Raportului, in ciuda faptului ca unul dintre experti ii prezentase o carte despre viata sa si lupta minerilor din 1977. Cazul este edificator pentru adevarata semnificatie a falsului Raport despre comunism si se adauga la celelalte mistificari sanctionate pana acum de Societatea academica pentru adevarul istoric. Situatia il pune pe presedintele Romaniei intr-o situatie extrem de stanjenitoare. Un asa-zis raport stiintific, publicat pe site-ul oficial al Presedintelui Romaniei si girat fara stiinta de continut de Traian Basescu, este plin de neadevaruri demonstrate deja. Inca de pe 24 decembrie, cand fostul lider al minerilor i-a cerut oficial lui Valdimir Tismaneanu sa repare greseala, lui Constantin Dobre ii sunt violate drepturile fundamentale de catre Administratia Prezidentiala, care mentine Raportul pe site. Constantin Dobre cere autorilor uciderii sale morale sa-si prezinte scuzele si sa retraga minciuna din spatiul public. Prima parte a unui interviu in exclusivitate cu militantul anticomunist Constantin Dobre, o bucatica de legenda vie a istoriei reale a Romaniei.
Prima sursa a "mortii" mele a fost Europa Libera
Stimate domnule Constantin Dobre, ati fost liderul miscarii anticomuniste din 1977. Cum credeti ca ati ajuns sa fiti "omorat" de Comisia Tismaneanu?
Pentru a respecta adevarul, trebuie precizat ca am fost "omorat" in mai multe rapoarte. Prima data in rapoartele Radio Free Europe (RFE), dar si in Raportul Anual din anul 1979 al organizatiei internationale pentru apararea drepturilor omului, Amnesty International (AI). Sursa originala a vestii despre "moartea" mea, invocata si inserata in rapoartele RFE, AI dar si in Raportul Tismaneanu, este - citez din R. Tismaneanu, pagina 348 - "(...) marturia, referitoare mai ales la represiunea care a urmat, depusa de un fost miner de la Lupeni la Amnesty International in 1978". Despre numele acelui "miner de la Lupeni" nu exista nici o referinta. Va marturisesc sincer, in ultimii 17 ani am facut nenumarate investigatii, pe cont propriu, dar si legale, pentru a afla numele "minerului de la Lupeni", insa fara nici un succes. Toate necazurile mele, aici in exil (acuzat de falsa identitate, acuzat de "crima" de a-mi insusi identitatea "eroului national si international", suspectat de acte de spionaj, suspectat ca aveam o "falsa" familie, interogatorii umilitoare, confruntari si respingerea initiala a cererii mele de azil politic, dupa care a urmat lupta "pe viata si moarte" de aproape patru ani de zile pentru a strange dovezi si probe pentru a dovedi ca nu eram "mort" si o alta lupta (nervi, bani si actiuni legale) de-a lungul a inca trei ani de zile cu Amnesty International pentru a dezminti public ca in fapt nu murisem), le datorez "marturiei minerului de la Lupeni". Singura concluzie la care am ajuns, dupa atata amar de ani de cercetari si batere la usi bine ferecate, cu privire la identitatea sursei "mortii" mele, e ca "minerul de la Lupeni" a fost omul Securitatii. Ce ma uimeste si ma intriga este ca nici unul dintre fostii angajati si colaboratori ai RFE nu a deconspirat numele omului fostei Securitati si probabil a actualului SRI. Logic, fostii angajati si colaboratori ai RFE, ar fi trebuit sa fie primii care sa deconspire numele ticalosului, doar au fost si ei "victime" ale unei dezinformari. Nu doresc sa dau crezare zvonurilor rautacioase ca si la RFE, au fost "cartite" ale fostei Securitati si probabil ale actualului SRI, pentru simplul motiv ca nu exista dovezi, deocamdata. Si pe buna dreptate nu exista dovezi pentru ca inca nu au fost desecretizate dosarele fostei Securitati ale acestora. In fine, judecand drept, detasat si lipsit de suspiciuni si prejudecati, trebuie sa recunosc ca personalul de la RFE si Amnesty nu a avut nici o posibilitate sa verifice "marturia minerului de la Lupeni". Daca adaug si dezmintirea publica (1997) data de Amnesty International, concluzionez ca greselile raportorilor RFE si AI au fost firesti, scuzabile si lipsite de rea-intentie doar pana in anul 1990, dar total nescuzabile intre anii 1990 - 1997, cand au aflat din diferite surse (televiziune si presa scrisa), si chiar de la mine, ca nu murisem.
Neobolsevicii vor sa confiste si istoria anticomunista
Inteleg ca presedintele Traian Basescu a prefatat o carte despre dumneavoastra si luptele minerilor. Deci se stia ca nu sunteti mort.
Cu totul altfel stau lucrurile cu membrii si "expertii" Comisiei Tismaneanu. Acestia se fac vinovati ca m-au "omorat" cu intentie si rea-credinta in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale de Condamnare a Comunismului. Din punct de vedere legal, tot la fel de vinovata este si Institutia Prezidentiala a Romaniei, reprezentata de catre Presedintele Romaniei, Traian Basescu, prin faptul ca a ordonat, adoptat, insusit si a publicat Raportul Comisiei Tismaneanu pe website-ul Presedintiei Romaniei, implicit in media din Romania si, prin extenso, pe intreg mapamondul. Vinovatia si reaua credinta a Comisiei Tismaneanu este probata prin urmatoarele dovezi, de necontestat: expertii Comisiei Tismaneanu ar fi trebuit sa stie, ca de-aia se pretind experti, despre dezmintirea publica AI; au stiut cu certitudine ca traiesc, din aparitiile mele (cu poze) in presa scrisa din Romania, din textele mele puse pe internet despre greva minerilor din Valea Jiului din 1977, din marturia mea aparuta in cartea "Lupeni '77. Sfanta Varvara versus tanti Varvara", care a fost prefatata de catre domnul Traian Basescu - presedintele Romaniei si chiar endorsata/autentificata cu text si semnatura chiar de catre unul dintre "expertii" Comisiei Tismaneanu, doamna Ruxandra Cesereanu. Comisia Tismaneanu si Presedintia Romaniei nu beneficiaza de nici un fel de scuze pentru culpa de a ma "ucide" si a disemina aceasta "informatie" in intreaga lume. Iata-ma asadar in fata aceluiasi calvar, descris mai sus, pentru a-mi dovedi identitatea si existenta. Vorbind in termeni umani, dar si legali, drepturile mele individuale si fundamentale la identitate si existenta (inscrise in Carta ONU, semnata de toate tarile din aceasta lume, inclusiv de Romania, evident) mi-au fost zdrobite si spulberate. Cred ca am dreptul sa ma intreb si sa presupun ca aici este vorba despre un "complot" cu o vasta retea de complicitati vinovate. O posibila motivatie a "complotistilor" ar putea sa fie aceasta: "ucidem conducatorul (ca prea stie multe si ne contrazice), ne punem noi in fruntea evenimentului anticomunist al Vaii Jiului 1977 prin tot ce-am scris si zis pana acum, in exil si in tara, si ii autentificam, promovam si pe ei, <<martorii>>... pardon revolutionarii evenimentului, eroii operelor noastre. Ce dracu, nu avem exemplul <<revolutiei>> din decembrie '89? Ce mai conteaza un <<mort>> in plus sau in minus? Si ce daca vom fi descoperiti? Il <<omoram>> doar in hartii! Chiar daca va invia, tot o sa-i facem noi ceva asa cum i-am facut-o si lui Goma, ce ati uitat?". Oricum, cred ca explicatia "uciderii" mele de catre Comisia Tismaneanu trebuie cautata in "idealurile" neobolsevicilor internationalisti care s-au adapat vartos din invataturile "taticilor" lor, le urmeaza cu sfintenie sfaturile si le pun in practica sloganurile: "Dupa noi vom veni tot noi", "Noi nu scriem istoria. Noi o cream".
Un expert lipsit de scrupule
In scrisoarea dvs deschisa catre presedintele Romaniei o invocati pe Ruxandra Cesereanu ca factor perturbator. Cine este Ruxandra Cesereanu si cum credeti ca a ajuns sa fie "expert" al Comisiei Prezidentiale, in schimb, dvs sau Paul Goma, nu? Eu am inteles ca este o poetesa care sustine ca violenta si nevrozele ei ii confera certificatul poetic, ca sa o citez. Este si cea care se lauda ca s-a implicat in "rezolvarea" capitolului privind Basarabia (denumita de Comisie "Moldova sovietica"). In cele 29 de pagini rezervate acestuia, din 663 cate are Raportul, nu exista documentata nici o singura crima la adresa romanilor din Basarabia, primele victime ale comunismului din Romania. De fapt, lipseste inclusiv cuvantul crima in ceea ce priveste romanii. Dvs ce parere aveti despre aceste "expertize" din Raport?
N-am cunoscut-o personal pe doamna Ruxandra Cesereanu. Tot "batand" eu drumurile presei din Romania pusa pe Internet despre revoltele mineresti din Valea Jiului, in toamna anului 2004 am dat peste textele "expertului" Ruxandra Cesereanu. Nu mi-au atras atentia textele mincinoase cesarenciene despre evenimentele din Valea Jiului 1977 pentru ca nu erau altceva decat simple compilari ale minciunilor altor confrati de-ai Cesarencei. Ce mi-a starnit curiozitatea la acest "expert" a fost lipsa de scrupul si nerusinarea cu care lansa atacuri la persoana mea. In sfarsit, trec peste lunga poveste cum am contactat-o pe Ruxandra Cesereanu si modul in care am corespondat noi via e-mail pana la o anumita data, corespondenta in care nu am detectat nici urma de regrete sau scuze pentru felul in care m-a persecutat in "opera" ei publica. Cesereanu a intrecut orice masura cand a indraznit sa dea calificative mizerabile marturiei mele despre revoltele mineresti din Valea Jiului.
Totusi, ati fost contactat de expertii Comisiei pentru a fi prezentat adevarul direct de la sursa?
Nu am fost contactat de catre nici unul din membrii sau expertii Comisiei Tismaneanu. Tot ce s-a intamplat este ca am fost declarat "mort" in Raportul Tismaneanu si acum mi-am reluat calvarul pentru a-mi dovedi identitatea si existenta.
Parchetul Militar trebuie sa deschida o ancheta
Puteti sa evocati momentul grevei anticomuniste a minerilor si urmarile sale asupra confratilor de lupta si a dvs, care sunteti si acum in exil, in Marea Britanie?
Mai intai trebuie sa fac urmatoarele precizari. Revoltele mineresti anticomuniste din Valea Jiului 1977 au merite deosebite din cel putin doua puncte de vedere: (1) au prefatat revolta anticomunista din decembrie 1989 si (2) detin monopolul unicitatii in materie de curaj si eroism prin faptul ca au avut loc intr-o vreme cand comunismul era "pe creasta" valului, cum s-ar spune, dupa ce fusesera inabusite revoltele din Ungaria si fosta Cehoslovacie, inainte de aparitia miscarii "Solidarnost" a lui Lech Walesa, au fost lipsite de orice fel de mediatizare interna si internationala si, in special, cand Ceausescu era vazut excelent in Occident. Cred ca nu gresesc daca spun ca prin localizarea in timp, dimensiuni, amploare, curaj, eroism, confruntare cu "varfurile" comunismului romanesc mult curtate si elogiate de un Occident preocupat doar de interesele proprii, si sacrificiile indurate, revoltele mineresti ale Vaii Jiului constituie simbolul si momentul de referinta al luptelor anticomuniste din Romania de ieri. Am facut aceste precizari pentru ca romanii - romani, din tata-n-fiu sa afle, sa stie, sa nu uite, sa nu simta regret sau jena atunci cand privesc in "gradinile" anticomuniste din Polonia, Ungaria sau fosta Cehoslovacie si in mod deosebit sa nu se lase inselati, in tara lor, de urletul strident, asurzitor si inselator al "creatorilor" de istorie anticomunista. Ma intrebati despre urmarile asupra mea si a confratilor de lupta. Asa cum am aratat in episoadele dramatice scrise mai sus, ma simt onorat si, in special, indatorat sa spun ca cel mai cinstit, curajos, loial, confident si devotat coleg al meu a fost Maniliuc Gheorghe. Dupa ce si-a ispasit condamnarea de trei ani si sase luni de inchisoare, Maniliuc Gheorghe a murit de "inima rea", la data de 27 ianuarie 1987. Folosesc aceasta ocazie pentru a-mi marturisi convingerea ca bravul erou anticomunist al Vaii Jiului a fost ucis pentru ca l-a bruscat pe Gheorghe Pana si a trantit de pereti cu Ilie Verdet. Bazat pe aceasta convingere, apelez la Parchetele Militare sa deschida neintarziat o ancheta privind circumstantele mortii celui mai merituos luptator anticomunist, iar criminalii sa fie judecati si condamnati. Tinerea nejustificata si nemeritata in conul umbros al istoriei a eroului Maniliuc Gheorghe este inca un motiv de repros si o acuza la adresa Comisiei Tismaneanu, care a ales si a hotarat sa excluda marturia mea despre revoltele mineresti anticomuniste din Valea Jiului. Lista cu alti eroi ai Vaii Jiului care au infundat puscariile comuniste este bine documentata, cu probe, in cartea "Lupeni '77. Sfanta Varvara versus tanti Varvara" - eroi anticomunisti care sunt si ei victime, "colaterale", ale Comisiei Tismaneanu. Despre destinul meu dupa revolte, o sa va rog sa vedeti textul prezentat integral pe site-ul ZIUA - Istoria miscarii anticomuniste din 1977.