Titlul romanului lui Jorge Semprún nu face decit sa confirme o realitate. Una repetabila si in politica romaneasca, unde electoratul dovedeste o inertie lipsita de riscuri, chiar si pentru un lider mort.

Intimplator, de data asta mortul misca, are cautatura pe masura inimii, si, desi mesajul sau este unul vid, se pare ca obiectul politic Stolojan mai poate fi intrebuintat inca o data, inainte de a poposi in pubela inodora a istoriei. Aceasta a consemnat uneori utilizarea eficienta a unor morti de-a binelea, caci, daca e sa dam crezare legendei, Rodrigo Diaz de Bivar, montat teapan in saua calului, a fost urmat de ostire, semanind panica in cetele sarazine, desi era lipsit de suflare. E drept ca, fata de mortul politic inainte pomenit, eroul hispanic facuse mari fapte de arme in timpul vietii, masele urmindu-l, gratie unei increderi pe deplin meritate.

Theodor Stolojan imi aminteste insa de o intimplare din primii ani de scoala. Atunci, unui coleg foarte slab la carte ii murise mama. Compensator, saptamini in sir, dascalii s-au simtit datori sa-i dea note mari, desi respectivul era tamiie. Toate pina intr-o zi cind unul dintre elevii buni a izbucnit: „Dar mai scutiti-l pe X de notele astea false! Singurul lui merit este ca i-a murit mama".

In urma cu doi ani, lui Stolojan i-au murit bateriile. Si, chiar daca nu i-ar fi murit, imperativa rocada cu Basescu ar fi impus o problema de sanatate, de ochii electoratului. Din nefericire insa pentru bolnavul Stolojan, sanatatea sa chiar a fost serios zdruncinata. Si, daca nu ar fi astazi la mijloc o farsa electorala de amploare, jucata cu inconstienta buna-credinta de politicianul Stolojan, nu as scrie ingrijorat aceste rinduri despre omul Stolojan.

Daca in urma cu doi ani nu l-ar fi lasat nervii si Basescu nu ar fi fost alternativa obligatorie, am vorbi acum despre fostul presedinte Stolojan, retras din reale motive de boala, dupa un neiertator sindrom „burn-out". Ar fi fost mai bine pentru el si pentru tara, scena politica fiind la aceasta ora ceva mai limpede si cu un actor slab in minus. N-a fost sa fie asa, si din acel accident Stolojan a iesit cu meritul de a-l fi lasat bateriile si cu o cota de simpatie electorala asemanatoare celei avute de dascali pentru colegul meu incet la minte. Coincidentele nu se opresc aici, fiindca nici elevul Stolojan nu s-a omorit cu invatatura. Ba chiar dimpotriva. „Eu in scoala medie ma tineam numai de sport", declara el intr-un interviu, adaugind ca, pe intreaga durata a liceului, nu si-a facut nici macar o singura data lectiile, avind note pe masura. „Eram bun la matematica si economie", sublinia el cu acelasi prilej. Promisiunea unei dizarmonii interioare se putea citi tot de pe atunci: copil fiind, pindea convoaiele funerare, spre a culege - hulpav, banuiesc - banutii aruncati peste mort la rascruci. Peste un mort care lui, cel putin, tare ii trebuia spre a stringe bani de film. Un psiholog ar deduce lesne tipul de personalitate adulta aflat in matricea acelui copil sarac, frustrat, neluat in seama, lipsit de mindrie si de educatie principiala, doar „bun la matematica si economie".

Cireasa pe tortul personalitatii „liberalului" Stolojan a pus-o insa decembrie ‘89. In zilele cind toti traiau cu urechea lipita de radiouri, cind la Timisoara se murea copios, Stolojan mergea senin la serviciu. O mai faceau si altii, dar el, Stolojan, habar nu avea de ce se intimpla in tara. Estul o luase pe alt drum, in vreme ce „robotelul Stolo", cu giroscopul turat la maximum, isi vedea de treaba, tinind directia „societatii socialiste multilateral dezvoltate". Serios, constiincios, cu ochelari de cal si cu urechile infundate.

Periculoasa sancta simplicitas a celui care nu stie ce nu stie transpare crunt si din limbajul sau, din putinatatea cuvintelor si a ideilor, dintr-o tenace viscozitate a exprimarii, din hiperabundenta gesticulatiei, din mimica, privirea si grimasele personajului. Toate insa nu conteaza acum, cind obiectul electoral Stolojan e folosit ultima oara. Important este ca „liberal-democratii" au in dotare replica electorala a acelui bunic anecdotic, decedat si proptit in fereastra, pentru ca postasul sa-i mai aduca inca o data pensia: voturile la anticipate. Ca, pina la alegerile din 2008, bunicul cu siguranta nu mai rezista.