Imaginatie multa, putine reguli respectate: astea sint principiile dupa care autoritati de toate felurile, de la comuna si oras la municipii si judete, si-au blagoslovit comunitatile cu steme.

Trece de ani buni aproape neobservata incercarea unor conationali de a ne face sa recuperam ce ne desparte de Apus si-n privinta heraldicii. Intru aceasta ambitie se petrece pe tot cuprinsul patriei o Daciada a stemelor si blazoanelor de la nivel de judet pina la cel de comuna. Productie mica de steme

Revolutia din heraldica romaneasca a venit cu trei ani mai tirziu decit cea de la televizor, prin 1992, o data ce a intrat in scena noua stema de stat a Romaniei. Marea noutate era ca aparuse o lege care indemna autoritatile locale sa puna pe hirtie cite o stema a fiecarei localitati, pina la nivel de comuna. Pina acum vreo doi ani, indemnul a fost ignorat cu gratie. La ultima monitorizare nationala a recoltei de steme, tinuta in martie anul acesta, s-a descoperit ca din 41 de judete - 26 au stema aprobata, din 103 municipii - 49 au cite o stema, din 216 orase - 46 au o stema oficiala, iar din 2.851 de comune, doar 236 se pot mindri cu stema proprie. Nu exista nici o graba, nici un termen de predare, la fel cum n-au ajuns pina la noi zvonuri despre vreun primar care sa fi pierdut alegerile pentru ca a uitat sa se preocupe de blazonul locului. De vreun an incoace insa, pluteste peste tara fetisul trecutului recent cum ca „asa ne cere Uniunea Europeana" si primarii localitatilor mai mici par a-si da silinta sa grabeasca lucrarea stemelor.

Corul de barbati si textilistele

Pe vremea comunismului pacatul cel mare al heraldicii teritoriale era ca stemele gazduiau cu preponderenta imaginea industrializarii fortate si al preocuparilor, unele poate notabile, dar trecatoare. Astfel, stema municipiului Lugoj continea, pe linga lupul alegoric, simbolul vechi al locului, lira si suveica, insemne ale corurilor de barbati si ale combinatului textil, pe stema Galatiului se intilneau numai insemnele combinatului siderurgic si ale santierului naval. Stema Resitei nu pastra nimic din traditia heraldica a orasului, ci isi consuma spatiul gazduind doar simbolul combinatului si al uzinei metalurgice. Cea a judetului Neamt pacatuia prin aceea ca viaductul era desenat in spatiu, fapt ce contravine regulii heraldice potrivit careia desenul trebuie sa fie plat, fara volume. „Cei care au creat aceste steme au fost doi dintre cei mai mari heraldisti romani, Jean Nicola Manescu si Dan Cernovodeanu. Le-a iesit o heraldica teritoriala care nu contine aberatii, dar, grafic, este lipsita de expresivitate", ne-a explicat Ileana Cazan, membra in Comisia Nationala de Heraldica.

Oras falit cu stema noua

Ileana Cazan a analizat pentru noi citeva steme de astazi ale localitatilor din tara noastra, intr-o incercare de geografie heraldica.

O stema reusita este cea a comunei Serbauti din judetul Iasi, pentru corectitudinea heraldica, pentru simplitate. Si cea a orasului Intorsura Buzaului, o stema in premiera pentru acel loc, a trecut de examenul Comisiei Nationale de Heraldica. Infatiseaza doua stele de gheata, reamintindu-ne ca acolo e polul frigului de la noi, o locomotiva, ce vorbeste despre prezenta celui mai lung tunel din tara. Orasul e aproape mort din punct de vedere economic, mare parte din forta de lucru migrind in Italia si Spania, iar primarul e implicat de patru mandate mai curind in lupta cu ungurii, decit in programe de dezvoltare locala. „Simplitate si corectitudine regasim si la stema comunei Capul Campului, cu cei doi brazi si doua seceri. O reusita remarcabila este stema municipiului Alba Iulia, ce reprezinta schematic Marea Unire de la 1918, prezenta in Transilvania a lui Mihai Viteazul si rolul familiei regale in desavirsirea Marii Uniri. O stema ce se distinge prin eleganta este cea a municipiului Radauti."

Stema care te poarta la tribunal

Exista si steme care au creat cite un mic taraboi, de salon, intre initiatori si Comisia Nationala de Heraldica. Cea a municipiului Cluj a adus partile in instanta. „Am refuzat stema Clujului, facuta pe vremea primarului Funar, pentru ca ignora total traditia heraldica a Clujului - si anume un turn si ziduri de cetate - si introducea doua elemente neconcludente, zeita Minerva, a intelepciunii, si un monument construit dupa anii ’90 in cinstea memorandistilor. Ei bine, cind stema este micsorata pina la nivel de stampila sau de antet, cum se intimpla des, acest monument aduce a ghilotina. Conflictul juridic s-a stins, nu si cel heraldic, intrucit primaria foloseste in continuare aceasta stema, desi ea nu a fost avizata de Comisia Nationala de Heraldica si, deci, nici pomenita intr-o hotarire de guvern. Daca prefectura s-ar sesiza, primarul este pasibil sa plateasca o amenda de pina la 17 milioane de lei, din buzunarul propriu. In tara exista vreo 20 de cazuri de folosire oficiala a unei steme nerecunoscute printr-o hotarire de guvern."

Jos cu placerile vietii

Au fost refuzate si alte steme transilvane. Stema comunei Zau de Cimpie, din judetul Mures, gazduieste imaginea unui palat complex, cu prea multe detalii pentru a putea fi standardizat heraldic. Iar cea a oraselului Jibou-Salaj are o dubla greseala, suprapunere de culori si suprapunerea unei sfere, simbol al gradinii botanice, peste un palat. Intr-o alta secventa, stema Jiboului contine desenul unei movile. E vorba despre Piscul Ronei, foarte drag localnicilor: e locul in care ei merg acolo la picnicuri. Membrii Comisiei Nationale de Heraldica le-au cerut sa renunte la palat si la movila nascatoare de nostalgii barbeque. Consilierilor locali din Jibou le-au trebuit doi ani sa proclame despartirea de palatul de pe stema si de movila cu mici si bere. „Gata, le dam jos de pe stema, la anu’, prin ianuarie, anuntam si la Bucuresti ca nu ne mai trebuie movila pe stema", ne-a spus, cu vizibil naduf, primarul Augustin Borz.

Inceputuri Heraldica apare in Occident in secolul al XII-lea, ca expresie a autonomiei urbane, semnificata prin coroana murala. Si-a atins un prim apogeu in orasele stat ale Italiei de azi, Siena, Venetia, Genova. Standardizarea domeniului e tributara tot Evului Mediu, de unde vin majoritatea insemnelor folosite. S-a remarcat la inceput, prin rafinament, heraldica nobiliara, care a crescut paralel cu cea de stat. Apoi mediul burghez si-a acordat sansa de a se inchipui pe aceeasi treapta cu nobilii, confectionindu-si propriile blazoane.

Blazon, emblema, marca „Un blazon" este o stema completa, obligatoriu desenata pe un scut, acesta, fiind in Evul Mediu cartea de vizita a oricarui nobil. Cind vorbim doar despre figura centrala dintr-un blazon ne referim la „o emblema". „Marcile", „siglele" sint insemne ale lumii moderne, s-au ivit o data cu expansiunea industriala si nu sint supuse atitor rigori tehnice precum blazoanele. Una dintre legile heraldicii spune ca pe un blazon corect nu au voie sa se suprapuna metale peste metale sau culori peste culori.