Partidele s-au grupat dupa corespondenta cu familia politica europeana: pesedisti la Partidul Socialist European, a doua forta din PE, reprezentand o treime din cei 785 de euro-parlamentari, penelisti la Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor Europeni, a treia "putere" din Parlamentul European.
Se poate spune ca, formal, pedistii au fost primiti, "de mila, de sila" in cel mai important grup - PPE. Evident ca liderii populari europeni stiu bine ca PD este un exponent al oportunismului politic si, desigur, ca nu au uitat tradarile repetate ale pedistilor din timpul guvernarii cederiste, majoritar crestin-democrata, atacurile josnice ale unor primadone de astazi, asa cum au informatii despre actele de coruptie, la nivel inalt ale unor demnitari ai PD. Si totusi, calculele reci politice (interesul de a avea cat mai multi parlamentari) i-au determinat pe mai - marii din PPE sa accepte cererea unicului partid european, ce, peste noapte, s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat din partid socialist, de stanga, in popular, de dreapta. Ce credibilitate pot avea astfel de specimene, este greu de spus. Viitorul apropiat, alegerile europene, dar, mai ales, cele parlamentare, ne vor lamuri asupra aderentei la alegatori. Daca vor da inapoi serios, popularii europeni se vor lepada de ei fara nici o remuscare.
Dar ce va face Romania fara un partid puternic popular? Va avea de suferit, pentru ca va lipsi de acolo de unde se iau deciziile importante atat pentru Europa, cat si pentru tara noastra.
Sesizand acest pericol, am tras semnalul de alarma, chiar dupa alegerile din 2000. Astazi, criza din singurul partid autentic, credibil, popular (crestin-democrat), PNTCD, este endemica. Coalizarea tuturor personalitatilor cu astfel de convingeri politice, cu o imagine publica buna, fara sa planeze asupra lor acuzatii de coruptie, pare a fi ultima solutie pentru redresarea partidului. Politicieni cu un discurs bun, credibil, cu notorietate, avand carisma, care au demonstrat profesional ceva pana acum, ar putea fi, de pilda, Marian Milut sau Aurelian Pavelescu.
Altfel, fortele obscure ale "hidrei comunisto-securiste" risca sa ingroape ambele partide de traditie, ce au cladit istoria Romaniei. Poate ca este momentul ca PNL sa intoarca gestul PNTCD de la alegerile din 1996, intinzand, simbolic, o mana. De altfel, o asemenea coalitie conduce si Parlamentul European. Este mai credibila o alianta intre cele doua partide, decat cu o ramura a FSN, rebotezat azi PD sau PLD. Si mai exista si riscul ca securistii infiltrati in PNTCD sa urmareasca ingroparea definitiva a partidului, inrobirea lui la alianta PD-PDL si apoi fuzionarea, disparitia, prin absorbtie.
Atat PNL, cat si PNTCD au in ianuarie congrese, ce pot decide, in acest sens. Chiar daca, la "europene" nu se justifica o alianta electorala, fiind vorba despre curente doctrinare diferite, regruparea trebuie pregatita din timp, pentru ca, oricum este ceasul al doisprezecelea, fie ca ne gandim la alegerile la termen, dar mai cu seama la cele anticipate. Pentru pesimistii cu studii aritmetice la zi, trebuie spus ca in politica 15A3 nu inseamna intotdeauna 18, ci, in acest caz, electoratul de dreapta, rational, european poate genera masa critica pentru un succes viitor.