Dupa integrare, Liga I risca sa se umple de jucatori ieftini, dar cu CV-uri care sa le ia ochii patronilor autohtoni.

Intrarea Poloniei in Uniunea Europeana, in mai 2004, a transformat-o, printre altele, intr-un imens cimitir auto. Ridicarea restrictiilor la importul de masini uzate a determinat o crestere a importurilor de pe piata unica de la 100.000 de unitati la 800.000, trei sferturi dintre acestea fiind mai vechi de zece ani. Cu cinci zile in urma, noi am incheiat anul 2006 ca romani si am intrat in 2007 ca europeni. Insa taxa pe mediu ne va scuti de experiente similare. Cum nu exista un exemplu de amploare si in fotbal, malaxorul unic va fi, cel mai probabil, adoptat si in Romania, importatori directi devenind agentii de jucatori. Boomul pe piata europeana dat de fotbalul romanesc al ultimilor doi ani a ridicat cota jucatorilor integrati precoce in Liga Campionilor si Cupa UEFA si, colateral, a generat prozeliti in Liga I suficient ca aceiasi speculanti detinatori de cluburi autohtone sa caute noi zone de exploatare fotbalistica. Nici n-am terminat de numarat stelutele de pe steagul UE ca patronii de cluburi si-au multinationalizat echipele, sub privirile inca ingaduitoare ale sefilor de federatie si de liga, prinsi in ofsaid de integrare precum autoritatile de vremea rea.

Iminenta diferentierii in „constitutia" fotbalului a jucatorilor europeni comunitari de extracomunitari, care sa inlocuiasca termenul generic de strain, nu va stopa insa fenomenul de globalizare. Ci, intr-o privinta, va duce la cresterea specializarii impresarilor, care vor semana mai mult cu agentii de publicitate. Daca, la inceput, o reclama ne spunea cine ce vinde, pe ce strada, la ce numar, iar fotbalistii erau descoperiti pe maidane, era multimedia face ca produsele sa fie mai atractive pe piata publicitara decit pe rafturi, iar jucatorii, mai atractivi in presa - ori pe Internet - decit pe teren. Cel mai recent si elocvent exemplu este fostul portar al Stelei, Carlos, dar si faptul ca nici un strain venit in Romania nu a confirmat ulterior la vreo echipa de top din Europa.

Cosmeticienii nu vind produse de ingrijire, ci direct „frumusete", firmele farmaceutice nu vind vitamine, ci „sanatate", iar impresarii nu vind jucatori valorosi, ci „performanta". Cum majoritatea tarilor din Uniunea Europeana si-au construit deja brandul necesar pentru a ne vinde „performanta" pe ochi frumosi, nu este de mirare ca Liga I sa se umple de (extra)comunitari ieftini veniti cu CV-uri impunatoare din Anglia, Italia, Germania sau Franta, dar care au evoluat fie la a cincea echipa a gruparilor cu care visam sa ne batem de la egal la egal ori la formatii din a „n"-a liga. Un fel de produse celebre intrate demult pe piata interna, gen „Adibas", „Mike", „Panascanic", „Reabook", „Sonic".