Din primavara, Cosmin Cernat va prezenta stirile de weekend, va realiza o emisiune sportiva si va coordona departamentul de sport al postului Kanal D.

Ce te-a determinat sa accepti propunerea trustului Dogan?

Ziarele au scris ca s-a dat cu banul in mine, iar eu am cedat. Unul dintre motivele pentru care am acceptat este faptul ca am fost luat in echipa sa punem pe picioare aceasta televiziune. E un lucru pe care orice om de televiziune si-l doreste.

Ai si libertatea sa cooptezi oameni?

Am o libertate pe care n-o aveam in TVR, pornind de la privitul peste decoruri, la aranjat birourile pina la tot felul de discutii pe care le port. In momentul lansarii o sa spun exact in ce a constat munca mea.

Ai avut vreun regret, in momentul in care ai hotarit sa parasesti TVR?

Din 31 de ani, cit am, 11 i-am petrecut in TVR. Sigur ca imi pare rau ca plec. Am stat cu unii colegi, precum Cosmescu sau Tomulica, mai mult decit cu fratele meu. Am ris si am plins in acea institutie, acolo am invatat sa-i cumpar bere lui Cornel Pumnea, si nu mi-e rusine ca am facut asta, am carat casete... La petrecerea pe care am dat-o in redactia sport, inainte de a pleca, au venit aproape toti si asta m-a bucurat. N-o sa fac scandal o data cu plecarea mea din TVR si nici n-o sa arunc cu noroi. Acolo am crescut, acolo m-am format. Ca au fost lucruri care nu mi-au convenit, ca am avut certuri cu aproape toti directorii, s-a intimplat si asta...

Au existat repercusiuni?

Uneori, da, dar nu vreau sa vorbesc despre asta. Eu am avut discutii si cu Nicolau, care, dupa parerea mea, a fost cel mai bun director de televiziune publica, dupa 1989. Am avut divergente cu Vali Nicolau, insa de fiecare data cind ma vad cu el ne stringem mina.

Vor veni in echipa si o parte dintre fostii tai colegi?

Oamenii din jurul meu ar veni. In momentul in care o sa pot sa le fac o oferta, n-o sa ezit, pentru ca e important sa lucrezi cu oameni pe care ii cunosti.

Nu te temi ca Dogan nu va face o audienta prea mare, iar pe tine lumea te va uita?

Oamenii care ma cunosc stiu ca nu-mi place sa pierd. Asta e un pariu profesional. Nici cind faceam sport nu-mi placea sa pierd.

Dar si un salariu care se pare ca e de 250 de milioane!

Salariul meu e foarte, foarte bun si e corect. Cea mai buna gluma a facut-o Gica Popescu, prietenul meu, care mi-a zis, la o cafea: „Uite, ma, ai salariu de fotbalist!". Acum, salariul de fotbalist in Romania variaza. N-am zis de la ce club.

Deci recunosti ca au contat si banii?

Sigur ca da, dar a contat si ca oamenii m-au luat in echipa, ca au vazut in mine o chestiune pe care o stiu doar cei care ma cunosc. In redactia sport am facut de multe ori munca de negru. Am produs, in 2000, noapte de noapte, emisiunile facute de Vlad Enachescu la Campionatul Mondial...

Ce salariu aveai?

In TVR, pe vremea aceea, lefurile erau mici. Aveam in jur de 200 de euro.

Si inainte sa pleci din TVR?

Considerabil mai mult. Cistigam bine.

Cistigai bine, cu echipa te intelegeai bine, emisiunile iti erau urmarite. De ce ai plecat?

Am simtit ca in TVR mi-am depasit limita. Sau conditia, cum vrei. Am facut divertisment, festival, transmisii, revelioane, productie, editare de stiri, reportaje. Conform principiului lui Peter, fiecare om e promovat pina la momentul in care devine incompetent. Sint intotdeauna de apreciat oamenii care-si depasesc limitele, insa in momentul in care ti-o depasesti cu mult, acea limita devine din ce in ce mai evidenta. Pe de alta parte, nimeni nu mi-a propus un proiect care sa ma tenteze.

De cind ai beneficiat, la TVR, de „sporul de vedeta"?

O sa raspund diplomat. Am avut salariu de vedeta.

De cind ai anuntat ca pleci la Kanal D?

Pina cind a hotarit presedintele TVR.