Sibiu - cultura si salam

Este un motiv serios de semetire a mandriei autohtone, de bucurie generala (sarmale, wurst, palinka, iok vize si pasapoarte, "Bruderschaft" de milioane - 500, cu ciolovecii bulgari si ceilalti "civis, civis" europeni, u.s.w.) si de tras frumoase nadejdi pentru consumarea cu folos a viitorilor gologani/parai ce vor poposi pe meleagurile mioritice intru slava lui Dumnezeu si a culturii. Deja s-au consumat primele manifestari oficiale. Cu discursuri inflacarate si luminate de ploaia de artificii, sunete, lumini, culori, 30.000 de spectatori infiorati de vibratiile bairamului de 500.000 de Euro, dar si de nepoliticoasele huiduieli la adresa premierului, care puteau lipsi, de ce sa nu recunoastem. Dragostea pentru "Kultur" ce anima si infioara clasa sus-pusa si atotconducatoare nu poate decat sa ne emotioneze intr-un soi de "solidaritate virila", facandu-ne partasi la tot ce se va derula sub auspiciile "infratirii intre popoare". Doritorii de show si cascaguristii de ocazie au fost fericiti de uvertura ce deschide suita de peste doua sute de manifestari ce vor onora Sibiul si vor da o noua stralucire/vizibilitate culturii romanesti. Vorba, nemteasca, a lui Caragial-tatal, "Hoch!". Adica "sus".
Cum despre "Kultur" va fi vorba mult si des in aceste luni ce vor veni peste noi, vrem sa atragem atentia asupra reginei salamurilor romanesti, ce poarta acelasi prestigios nume transilvan:
Salamul de Sibiu!
Se stie prea putin despre faptul ca acest produs de marca al culturii culinare locale, ce constituie mandretea salamariei romanesti - l-am vazut cu tricolorul pe piept in multe colturi ale lumii - apare sub denumirea de "Hungarische Salami", in tarile germanofone, "Budapest" in Atena lui Platon si Aristotel sau chiar "Italian Salami" in indepartata America, unde oricine poate lua viata de la capat fara prea multe caderi in trecutul salamariei. Pretul lui este destul de piperat, de oriunde am vrea sa-l achizitionam si oricum ar fi denumit, cu gandul de a face o placere prietenilor si musafirilor invitati la o traditionala masa cu specific romanesc, cu somon fumee, friptura de gazela in sos mango si kiwi, si sarmale din carne de urs. "Salamul de Sibiu" intra in categoria produselor de vaza ale regimului comunist ce a dominat Romania salamului cu soia si a "ersatz"-urilor de tot felul. Ar fi interesant de studiat istoria acestui salam, probabil multicultural, cine l-a creat si raspandit pe teritoriul romanesc. Daca tortul "Marechal" sau prajitura "Joffre" au fost create de fratii Capsa pentru onor militarii francezi prieteni ai Romaniei, de salamul de Sibiu se stie aproximativ. Ca sa nu mai vorbim de ciudateniile strict mioritice: cel mai bun salam de Sibiu, pana acum cativa ani era cel de... Bacau. Ca acum sa fie detronat, conform expertilor, de cel de... Salonta !! Oare la Sibiu nu se mai face salam, doar "Kultur"? Ce ne oripila auzul cand eram copii - carne de cal, puah! - azi pare o dulce delicatete cand ne imbuibam nu doar auzul cu crustacee, serpi, moluste si atatea alte minuni ale noii bucatarii romanesti. Europa? Pai Europa este deja in burta noastra multiculturala si multilingvistica, chiar daca am facut revelionul la "Golden Blitz" sau "Imparatul Romanilor". Lasand gluma la o parte, ar fi bine sa valorificam la maximum virtutile culturii si salamurilor romanesti. Este un moment bun si toata lumea e cu ochii pe noi, nu doar "Mme Carol"- regina Elisabeta, apud acelasi IL Caragiale, care a murit la Berlin nu doar din motive gastronomice si muzicale.
Cultura va trece, salamul ramane: Daca salam nu e, nimic nu e ! Ce sa facem doar cu cultura?

---

Despre autor: