Anul 2006 a fost - si este momentul sa facem un bilant - plin de paradoxuri. De contradictii. De realitati care se bat cap in cap. Si naucesc opinia publica, interna si externa. Ma voi opri doar la doua-trei din multele ciudatenii. Pentru ca numai astfel putem intelege de ce unele esecuri s-au transformat in succese si de ce au fost compromise proiecte pozitive. Si intelegand, am putea anticipa evenimentele politice ale anului urmator.
A fost anul cu cea mai mare crestere economica din ultimii 16 ani. Pentru prima data in istoria sa, leul romanesc a fost considerat cea mai performanta moneda nationala din lume. Au aparut in presa internationala chiar si exagerari, cum ar fi afirmatia ca Romania este tigrul economic al Europei de Est. Ei bine, in aceste conditii in care si bugetul a fost excedentar, Guvernul, in loc sa fie aplaudat, a fost de cateva ori remaniat, o data restructurat si permanent contestat de presedintele Romaniei care, de altfel, este si responsabil, in sens negativ ori pozitiv, de formula puterii instalate in 2004. Iar Calin Popescu Tariceanu ar fi capul rautatilor. Vazut astfel dinspre Cotroceni, dar si din directia opozitiei. Ca sa nu mai vorbim de principalul partener al PNL din Coalitie, Partidul Democrat. Care si el il contesta pe primul-ministru, batand palma cu principalii sai inamici. Asadar, prima consecinta curioasa a relansarii economiei nationale este contestarea politica, aceasta transformandu-se in instabilitate. Dar si mai straniu este ca un guvern condus de liberali, in conditiile unei economii care se incalzeste din ce in ce mai mult si ale unui buget cum n-a mai pupat Romania de multi ani, carora li se adauga puternica infuzie de capital strain, nu gaseste sa faca altceva mai bun decat sa mareasca impozitele. Asa cum i-am informat pe cititori intr-o editie anterioara, toate persoanele care dispun de proprietati mobiliare si imobiliare vor plati mult mai mult in 2007, comparativ cu 2006. Macar sub aspect electoral, daca nu si din punct de vedere doctrinar, oare nu ar fi putut lasa liberalii grija maririi impozitelor pe seama stangii, cand aceasta va reveni la putere? Si fiindca a venit vorba despre polul dreptei, sa mai notam o realitate tulburatoare. Dreapta a venit la putere ca alternativa a PSD la sfarsitul anului 2004, constituita fiind la acea data din PNL si PD, ultimul partid fiind atunci socialist. Motiv pentru care Alianta a fost o struto-camila. Dominata insa, totusi, de liberali. Dupa ce s-a rasucit in jurul axei sale, Alianta a inceput sa fie dominata de PD, dar, ce e drept, acest partid-remorca s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat ca in poveste in partid conservator de dreapta. Fara sa schimbe sigla, imnul, statutul sau componenta. Uimitor este ca acum PD alcatuieste un pol de dreapta din care sunt exclusi liberalii PNL, dar care ii integreaza cu repeziciune pe platformistii lui Stolojan, transformati in contra-partid liberal. Acestia din urma fiind, in realitate, stangisti. Comunisti resapati. Ori frustrati. In prezent, guverneaza o alianta care este practic rupta, decimata, pusa pe bat, iar principala opozitie a Guvernului este constituita dintr-o componenta a aceleiasi aliante: PD si platformistii.
Dupa doi ani de ofensiva impotriva coruptiei, Cotroceniul se vede confruntat cu realitatea din sondaje: cetatenii considera ca cel mai mare pericol in 2006 a fost taman coruptia. Dar dupa ce a esuat, Basescu, in aceleasi sondaje, continua sa stea bine-mersi pe primul loc. Asupra altor ciudatenii, avem timp sa ne oprim in primele editii din 2007. La Multi Ani!