Viteza cu care elita politica a Turkmenistanului a decis problema succesorului (oricat de temporar ar fi) pentru liderul atat de drag si brusc plecat poate parea la fel de ciudata. Iar la aceasta se adauga faptul ca omul care i-a succedat la conducerea statului orfan nu este deloc cel care zice Constitutia ca ar trebui sa fie - candidatul corect fiind marginalizat pe neasteptate de deschiderea unui dosar impotriva sa - intr-adevar, ai o senzatie ciudata. Fiul lui Niazov, Murat, care este considerat de unii drept un candidat la a-i succede tatalui, desi in cel mai bun caz este lipsit de entuziasm, a disparut deodata. Orice ar fi cu el, numele sau a lipsit ieri de la discutii. In cele din urma, este de remarcat ca personajele opozitiei turkmene imprastiate de Turkmenbasi prin Europa, lideri care zic de ani ca sunt pregatiti pentru moartea dictatorului, au fost prinse nepregatite.
Nu exista nici o indoiala ca subiectul unei morti nenaturale (sau chiar violente) a lui Turkmenbasi va mai fi emisa pe viitor. Cel putin, subiectul va ramane pe buzele oponentilor presedintelui decedat. De asemenea, se poate presupune ca niciodata nu va exista un raspuns clar in privinta evenimentelor din Ashabad din noaptea de 21 decembrie.
Oricum, indiferent ce detalii despre moartea lui Turkmenbasi vor aparea in urmatoarele saptamani, nu vor schima tabloul de ansamblu. Cu cat va trece mai mult timp, cu atat mai multi oameni vor crede ca presedintele-pe-viata Niazov a fost ajutat sa treaca in lumea cealalta. De altfel, sistemul de guvenare autoritara creat de Saparmurat Niazov in ultimele doua decenii nu au lasat loc de vreo pregatire pentru inlocuirea liderului.
Sistemul politic din Turkmenistan nici macar nu considera parerea unui transfer voluntar de putere a presedintelui catre altcineva. Pentru candidatii implicati, discutiile despre posibilii succesori ai Tatalui Tuturor Turkmenilor au fost mereu condamnate sa se termine in demiteri zgomotoase, conspiratii descoperite, procese spectacol, show-uri publice de penitenta pentru delicte constiente sau inconstiente si strigatele multimii care cerea "moartea iepurelui turbat" si binecuvantarea "luminii tuturor turkmenilor". Intr-adevar, astfel, Turkmenbasi a putut sa isi faca iesirea exact asa - pe neasteptate si inconjurat de zvonuri si supozitii neplauzibile. La urma urmei, acesta este pretul puterii absolute.