Despre realitate si aparente, despre adevar si minciuna, la urma urmelor. Mereu ne va scapa cate ceva in ordinea exactitatii, mereu se va dovedi ca detaliile si nuantele pot oferi un alt contur si pot genera si alte semnificatii unui eveniment sau unei intamplari. Cine devine depozitarul exclusiv al adevarului si cine are patentul de exclusivitate al minciunii? Cand mama face din nou primii pasi la 88 de ani, ceva in ordinea lumii devine mai altfel decat ni se parea pana astazi. Cat de buni si generosi am fost, cat de rai si meschini am devenit? Cine decide cine si ce suntem, cand, unde, cum? Nu doar despre politica si ideologie este vorba.
Aflam dintr-un interviu pe care distinsul prozator si eseist britanic l-a acordat unui ziarist roman si care urmeaza sa apara cat de curand, ca a fost de doua ori in Romania inainte de 1989. Ce pare amuzant este faptul ca masina "Dacia" inchiriata nu avea frane, ceea ce pare ciudat, dar nu imposibil. Asa cum nu pare ciudat si s-a dovedit perfect posibila o alta intamplare ce are si ea talcul ei. Noteaza cu erudit umor, fina ironie si granulata malitie, corespondentul la Londra al prestigiosului "The New Yorker", acelasi scriitor englez, ale carui "Scrisori de la Londra" (Nemira, 2006) au aparut chiar in aceste saptamani. In aceste zile cand se consuma scrasnit si cu noduri raportul Tismaneanu nu ar fi rau sa privim mai putin crispati propriul trecut, propria istorie. Cu aceeasi consecventa si fermitate cu care s-a ajuns la incriminarea unui regim ca "ilegitim si criminal". Aici nu mai e loc de nuante si intelegere. Adevarul nu este nici liberal, nici capitalist, nici peremist sau comunist. Asa cum dreptul la opinie nu apartine unei singure persoane, intr-o reala democratie. Asa cum teroarea majoritatii, nu poate exclude libertatea de a exprima un punct de vedere diferit. Incredibilele incidente huliganice petrecute sub cupola Parlamentului Romaniei nu pot fi trecute cu vederea sau aruncate in derizoriu si grotesc. Un moment istoric al punerii in acord a prezentului redefinirii noastre europene cu sinistrul nostru trecut ce devine pe zi ce trece mai fumegos a fost boicotat de exponentii unui partid extremist nationalist-xenofob. Si cu toate acestea nu ai cum sa nu fii constient ca este vorba de un milion de oameni care-l voteaza, si nu doar de cativa oportunisti care-si vad de interesele lor strict lumesti pe seama necazurilor, reale, ale altor cetateni. Mintiti si manipulati, ieri, ca si azi.
Dincolo de ce se vede, aude, susoteste sau mosmondeste prin culisele tenebroase ale politicului sau administrativului. Morala si virtutile nu incep si nu se sfarsesc cu noi. Ca si potlogariile, gainariile si aranjamentele, mari si mici, care au cladit averi uneori, imperii alteori. Poate n-ar strica sa citeasca si Dnii Bodu, si procurorii de la DNA, ce noteaza Julian Barnes despre cateva vanzari/cumparari consumate in United Kingdom & North Ireland. Cum si in ce conditii, egiptenii frati Al-Fayed au pus mana si au devenit proprietarii faimosului simbol al Angliei, magazinul "Harrods". Detaliile sunt savuroase,dincolo de ce stiam noi, opinia publica. Cum mai putin savuroase sunt amintirea momentelor cand fostul Secretar General PCR era onorat peste normalul firescului, dar in ordinea intereselor politice de moment. Dusmanul dusmanului meu devenea prietenul nostru. Ce-a iesit, stim bine, oricum Regina Angliei a retras titlul de Cavaler acordat cu regretabila usurinta. Minciuna, adevar, a fost, gata, vine alta lume peste noi, chiar daca bucurestenii spun in continuare Moghioros, Pietii Celibidache, iar Julian Barnes s-a reintors recent de la NY.
La multi ani ! Cu Europa cu tot.