Aparent, mila este un sentiment inalt. Desi, de exemplu, cuvintul „mila" lipseste cu desavirsire din Evanghelia dupa Ioan, supranumita si Evanghelia Dragostei, mila este frecvent asociata cu crestinismul. Preotii de toate confesiunile fac apel la credinciosi sa fie „milosi" fata de ceilalti, iar in biserici este adesea invocata „mila lui Dumnezeu".

Dar mila ascunde in spatele ei dispret si lipsa de respect. Oricit de mult am lauda mila si milostenia, cei mai multi dintre noi ne-am considera jigniti daca mila ar fi invocata de altii in ceea ce ne priveste. Orice salariat cu bun-simt s-ar simti jignit daca seful sau l-ar anunta ca i-a marit salariul „din mila", si nu pentru ca i-ar aprecia munca. Ne-am simti foarte ofensati si daca, la magazin, vinzatorul ne-ar spune ca ne serveste „din mila".

Ne-am supara daca i-am vedea pe demnitarii statului jurind la investire nu ca vor respecta Constitutia si legile tarii, ci ca le va fi mila de ele.

Respectul de care avem cu adevarat nevoie este astfel inlocuit cu acest amestec nedorit de mila si dispret. Asta pentru ca, in realitate, mila si dispretul sint inseparabile. Aratam mila fata de cineva pentru ca de fapt il dispretuim pe acela.

Daca un primar ar avea respect pentru semenii sai, ar organiza concursuri corecte pentru posturile vacante din primarie. Dar multi primari isi dispretuiesc concitadinii, motiv pentru care isi angajeaza in mod incorect

rudele, prietenii si platitorii de spagi in posturile publice, aratind pentru ceilalti, alaturi de dispret, o oarecare „mila" manifestata prin ajutoare sociale, citeva pungi cu oua si cozonaci de Paste si artificii de Anul Nou.

Daca am respecta persoanele cu handicap, am construi peste tot rampe pe care acesti semeni ai nostri sa se poata deplasa in voie. Dar aceste rampe fie sint imposibil de folosit, fiind prea abrupte, fie pur si simplu lipsesc. Asa ca, in loc sa le oferim respect, cei mai multi dintre noi aratam pentru persoanele cu handicap doar putina „mila", aruncindu-le cu dispret cite un banut sau un hamburger mincat deja pe jumatate.

Daca am respecta ciinii fara stapin, i-am adopta, i-am lua in casele noastre si ne-am asuma raspunderea pentru ei. Dar multi locuitori prefera in loc de respect doar sa aiba „mila" de acesti catei, crezind ca, daca le pun apa sau le arunca resturi de mincare in fata blocului si daca se cearta cu hingherii, pot ascunde ca de fapt ei ii dispretuiesc pe acesti ciini.

Jocul milei si al dispretului a dus la imbogatirea rapida a unor afaceristi de carton sau la ascensiunea fulminanta a unor oameni politici. Apare un nou contract social intre afaceristul sau politicianul pus pe fapte ilegale, lipsit de respect, dar plin de „mila" fata de victimele sale, si chiar aceste victime: „Bai victima, eu nu te respect, eu te dispretuiesc si te fur din plin. Totusi, din cind in cind, iti arat mila si iti mai arunc cite o plasa cu mincare aproape expirata pentru ca tu sa nu mori de foame, tocmai pentru ca am furat prea mult de la tine. In schimb va trebui ca tu, nenorocitule, sa treci cu vederea furaciunile mele de la tine, adica sa ai si tu mila de mine si sa ma lasi in continuare sa te fur cum vrea muschii mei."

Furaciosii primesc astfel chiar de la victimele lor fie votul necesar imunitatii parlamentare, fie suportul mediatic, fie macar justificarea morala interioara („desi fur, totusi sint milos si Dumnezeu ma va ierta").

Tabloul milei este ilustrat perfect de catre mafiotii care cu o mina ucid nevinovati si incaseaza taxe de protectie, iar cu cealalta ajuta cu cite un banut vaduvele si orfanii propriilor lor victime asasinate cu singe rece.

Hotia devine astfel posibila deoarece victimele nu doresc respect, ci se multumesc cu amestecul de dispret si mila oferit lor de catre infractori. „Personalitatile" de carton sint astfel sprijinite de oameni pe care ei de fapt ii dispretuiesc si ii fura in mod sistematic, dar pe care au grija sa ii „miluiasca" din cind in cind cu firimituri din bogatele lor prazi.

Mila este baza inselatoriei sistematice din Romania si jocul acesta fatal pentru poporul roman va inceta doar cind o masa critica a populatiei va prefera respectul in loc de mila.