In numai citiva ani, autohtonii au dat milieurile si bibelourile la o parte, siguranta serviciului pe salarii mari si instabile, egalitatea pe o societate cu clase in formare. Existenta cotidiana, de la familie, mincare si slujba pina la scoala, haine si filmele de pe micul ecran, a marcat tranzitia psihologica a autohtonilor in ultimii 17 ani. Spiritul de scara a murit

„Munca, prieteniile sau timpul liber nu se mai conformeaza acelorasi reguli invatate si exersate pina in 1989", arata psihiatrul Mugur Ciumageanu.

„Vecinatatea a murit", mai spune acesta, adaugind ca este un lucru bun: „Pentru moment, nimeni nu pare sa fie interesat de o revitalizare a spiritului «de scara», care prevedea reguli de impartasire intimoida a vietii cu toti vecinii". „Relatiile sociale sint pe alte baze. Unele au slabit, pentru ca batrinii nu mai au cu ce vecini sa comunice. Intre tineri, exista prietenii si chiar o cultura a strazii. Dupa ’90, unii care au renuntat la serviciul de la stat si au intrat in afaceri nu mai au timp pentru ceilalti. Si faptul ca nu mai ai timp duce la slabirea relatiilor", explica etnologul Sanda Larionescu, cercetator stiintific la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti" din Bucuresti.

„E vorba despre atitudini in care nu ma intereseaza ce face celalalt, nu sint interesat sa il ajut, nu ma intereseaza daca eu il deranjez, important e ca eu sa ma simt bine. Acum individualismul este foarte mare, contrar parerilor dupa care romanii ar fi colectivisti prin natura lor", adauga sociologul Ioan Marginean.

Relatii dupa criteriul banului

„Banii au inceput sa conteze mai mult decit inainte de ’90 si chiar sa motiveze romanii sa munceasca in strainatate, in conditii adesea mai grele decit aici. In perioada comunista, salariile erau plafonate si banii nu erau pe primul loc in ierarhia valorilor", spune Ioan Marginean. „Cei care s-au imbogatit dupa ‘90 au plecat de la bloc si si-au construit vila. La Buftea, de pilda, sint mai putini localnici si mai multi bucuresteni in cartierul rezidential. Bucurestenii cu venituri mai bune s-au chemat unii pe altii si atunci au ajuns sa formeze un cerc de relatii, fara sa mai aiba legatura cu ceilalti. Criteriul banului a dus la nasterea acestor cartiere rezidentiale spre care migreaza cei cu un statut social superior si care nu mai vor sa stea in bloc cu cei cu care au stat inainte, in timpul omogenizarii sociale dorite de Ceauseascu", este de parere si Sanda Larionescu. „Intrarea brusca intr-un regim de viata capitalist a determinat o dezorientare pe care foarte putini au reusit s-o controleze", spune si Bogdana Tudorache, presedinta Ligii Romane pentru Sanatate Mintala.

Impotriva traiului la comun

Individualismul acerb al ultimilor ani este scuzat insa de o jumatate de secol de comunism, cind, supusi la egalitatea fortata cu ceilalti, romanii si-au ascuns opiniile diferite, la fel ca si hainele, mobila, cafeaua sau deodorantele de marca. „Mitul societatii fara clase era cel mai bine intruchipat de viata la bloc. Pe aceeasi scara puteai intilni medici, profesori, metalurgisti, mineri, ingineri, pensionari sau chiar muncitori agricoli. Aceasta coabitare conducea la o anumita uniformizare culturala a maselor, asa cum isi doreau liderii comunisti", observa Alin Rus, in volumul „Romania inghesuita - Cutii de chibrituri, borcane, conserve", realizat de Ruxandra Cesereanu si de 24 de studenti de la Jurnalism si Litere. In postcomunism, dintr-odata, vecinii nu au mai fost egali: unii au devenit someri, altii patroni de butic, iar efectele acestor schimbari s-au vazut in degradarea unor locuinte si in termopanele sau usile metalice ale altora. „A inceput cu jaluzelele. De aluminiu, dar cel mai adesea de plastic. Toate ferestrele din jur incepusera sa fie innobilate cu astfel de semne ale bunastarii, iar a nu le detine insemna privire plecata", isi aminteste Octavian Coman, unul dintre studenti, in „Romania inghesuita".

Bibelourile si milieurile au ajuns in pivnita

Sifoanele, milieurile sau pompa de desfundat chiuveta au rezistat mult dupa 1990 pina sa fie inlocuite. Tehnologia, marketingul si noul stil de viata occidentalo-romanesc au vinat tigrii din carpetele de pe peretii gospodariilor autohtone, milieul de pe televizor si bibelourile din vitrina. In urma cu 20 de ani, aproape orice familie pastra in centrul „camerei bune" o masa decorata cu o vaza din cristal, asezata peste macrameul productie proprie. „O data ce televizorul a inceput sa transmita non-stop, sufrageria s-a transformat intr-un spatiu folosit zilnic. Masa a fost inlocuita cu masuta de cafea, unde invitatii servesc snacks", spune etnologul Gabriela Cristea. Nici portelanurile „Balerina", „Pescarul", „Betivul" si „Ciobanul" nu au trecut cu bine de tranzitie, nefigurind in designul vestic. „Obiectele inutile sint depozitate initial intr-un sertar, apoi in camara si, dupa un timp, ajung in pivnita. Chiar de nefolosit, unii le pastreaza pentru ca se ataseaza de ele, multe devenind simboluri ale etapelor vietii", explica fenomenul si antropologul Zoltan Rostas.

Copiii mostenesc intoleranta parintilor

Familia a suferit si ea transformari. „Femeile mai educate sint refractare fata de rolurile traditionale. Patrunderea culturii occidentale prin televiziune, precum si infiriparea unor curente feministe au condus la o mai mare autonomie a femeilor in relatiile cu barbatul si cu copiii", este de parere sociologul Sebastian Lazaroiu, directorul CURS. Copiii, de asemenea, au folosit perioada de tranzitie pentru a se forma altfel decit parintii lor. Bine instruiti, mari consumatori de media, ei si-au pastrat insa din conservatorism in ceea ce priveste biserica si sexualitatea, arata rezultatele unei cercetari realizate de Gallup Romania si de British Council.

„In Occident, tinerii se pot muta devreme in propriile locuinte, pe cind la noi, tinerii trebuie sa stea cu parintii, sint dependenti material de parinti", spune sociologul Alin Gavriliuc, profesor la Universitatea de Vest din Timisoara.

Frica de comunism s-a transformat in teama de hoti

Primul lucru care a fost inlocuit in mentalul colectiv a fost frica de puterea comunista. Ideea ca „ei ar putea auzi" a populat ani buni insa mintile romanilor, pina cind s-a transformat in teama de furt, viol si catastrofe naturale. Autoritatea statului este stirbita in ochii conationalilor nu numai de mostenirea totalitara, dar si de actiunile ei din tranzitie. „N-as putea spune ca romanii s-au depreciat moral dupa Revolutie. Exista, fata de Occident, o interiorizare mai slaba a normelor, mai putin respect fata de lege, care provine si din schimbarea lor atit de frecventa. Dar si din intelegerea gresita a libertatii, ajungindu-se pina la un comportament individual mai putin controlabil, in care fiecare face ce vrea", explica sociologul Ioan Marginean, director adjunct al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii, defularea autohtonilor in fata statului.

Joburi capitaliste

„Inainte, orice roman avea un serviciu sigur, un apartament si o Dacie", este una dintre cele mai repetate fraze de dupa Revolutie. A fost spusa, de multe ori, in timpul disponibilizarilor si apoi cu fiecare rata marita a somajului. „Cei de 40-45 de ani au fost concediati, fiind nevoiti sa lucreze la negru in firme private mici, unde s-au vazut exploatati si prost platiti. Depresiile au aparut, pentru ca nu puteau sa accepte lipsa respectului de care se bucurasera la stat", descrie inceputurile muncii in tranzitie Jack Friedman, antropolog la Universitatea din Chicago, specializat in problemele de sanatate mintala din Romania. „Unii sociologi vorbesc de «societatea fara munca», unde unii lucreaza prea mult, iar altii nu au de lucru", numeste paradoxul romanesc sociologul Ioan Marginean. „Angajatii accepta ore suplimentare si o viata mai agitata numai si numai pentru a-si asigura un minimum de confort financiar", a explicat Maria Suciu, PR Manager la Neogen. „Romanii nu stau suficient de mult in aceeasi firma nici ca sa afle ce oportunitati au. Multi isi schimba jobul mai repede de sase luni", povesteste Ionut Balintoni, asociat la firma de recrutare bucuresteana Qualia.

Inapoi pe ulita

Una dintre schimbarile tranzitiei a fost migratia inversa de la oras la sat. Ramasi fara slujbe in oras si fara posibilitatea de a-si plati facturile, oamenii mai in virsta s-au reorientat catre mediul rural. Ei sint aceia pe care industrializarea masiva de dupa 1950 i-a preluat din mediul rural si i-a utilizat ca forta principala de munca in oras. Inchiderea mamutilor industriali dupa 1990 le-a lasat celor destituiti o singura alternativa viabila: intoarcerea la sat. Dupa concedierile colective din 1997, fluxul urban-rural a depasit ponderea celorlalte fluxuri migratorii, mai ales in judetele din Moldova.

Mai inalti si mai cu burta

Varietatea alimentelor de pe raftul tranzitiei, in comparatie cu parizerul de pe cartela, e usor de recunoscut pe burtile conationalilor. Surpriza e ca, desi rapoartele interne arata o tendinta de ingrasare a autohtonilor, in special a copiilor, ultimul studiu al Comisiei Europene arata ca stam bine cu burtile, ba chiar sintem pe primele locuri la suplete, alaturi de francezi si de italieni. „Ne-am inaltat cam cu cinci-zece centimetri. Si conformatia s-a schimbat. Inainte, oasele erau mai mari, organismul mai bine cladit. Acum sintem filiformi: lungi si subtiri. O structura dezechilibrata si instabila", spune Emilia Visileanu, directorul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Textile si Pielarie din Bucuresti, care a realizat un studiu pe marimile romanilor, comparindu-le cu datele din 1970. De asemenea, picioarele romanilor s-au marit, iar masura medie a femeilor tinde catre 38.

Masini, marci si celulare

Oamenii s-au obisnuit repede cu abundenta de pe rafturi. Fa-urile, deodorantele 8x4, nesurile Amigo sau baxurile de Kent, singurele insemne ale Occidentului venite ilegal in Romania comunista, au fost concurate imediat cu suratele lor din Vest.

Potrivit unui studiu GfK de anul acesta, marca este unul dintre cele mai importante lucruri de care tine cont romanul cind cumpara. „Orice produs pe care scrie ceva in alta limba este preferat unuia autohton, indiferent ca acesta este mai bun sau mai sanatos. Unele alegeri sint motivate, altele nu. Cred ca romanii au o problema de identitate, pentru ca tind tot timpul sa-si afiseze obiectele pe care le achizitioneaza", crede Alexandru Raducanu, specialist in marketing la revista de profil „The Marketer’’. „Specifice la nivel de valori sint respingerea colectivismului, bazarea pe fortele proprii, aspiratiile crescute de consum pentru o vila, pentru concediu in strainatate", explica si Ioan Marginean. O dovedeste invazia telefoanelor mobile, chiar si la cei mai saraci din mediul rural. Dar si masinile luxoase. „Sintem tara europeana cu cele mai scumpe masini pe cap de locuitor. In curind, probabil, se vor deschide la noi reprezentante de automobile care nu exista in tarile vecine, pentru ca romanii dau mii de dolari pe o masina", crede Bogdan Bobocescu, reprezentant al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile.

Taranii autohtoni: de la CAP, in Spania

Satenii au renuntat in ultimul timp la multe dintre obiceiurile lor, adaptindu-se usor la buticurile din rascruce si la zecile de canale tv venite prin satelit. Traditiile nu dispar insa cu totul: ele sint pastrate din nostalgie de taranii plecati in afara granitelor. Magazinul mixt de la rascruce inlocuieste acum o gramada de lucruri pe care satenii si le faceau singuri in ograda: bulion, mezeluri si chiar covoare sau fete de masa. Telecomanda, satelitul si chiar calculatorul au luat locul sezatoarei si al relatiilor de vecinatate.

„In viata, omul trebuie sa se conduca dupa obisnuinta", suna insa filosofia de viata a taranului roman in secolul XXI, dupa 50 de ani de comunism si alti 17 de tranzitie, potrivit cercetarii „Valori europene in sate romanesti", realizata la cererea Fundatiei pentru o Societate Deschisa.

Etnologul Sanda Larionescu, cercetator stiintific la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti" din Bucuresti, spune ca si familia sateasca s-a modificat: „Statutul femeii s-a apropiat cumva de cel al barbatului. In perioada comunista, ea statea mai mult in sat si lucra, de pilda, la CAP. La tirg, mergeau de obicei barbatii. Acum, ea a iesit dintr-odata in afara, peste granite. S-a produs o schimbare importanta, acum fiind o perfecta egalitate intre barbatul si femeia de la tara". Traditiile satului romanesc nu au disparut cu totul, ci au fost exportate peste granita. „Cind satenii autohtoni au ajuns in strainatate si si-au facut acolo un rost, chiar daca nu s-au stabilit definitiv, au incercat ca la sarbatori sa transpuna obiceiurile locului din care provin. De pilda, de Craciun, ei colinda in cadrul micii lor comunitati. E important si ca in casa vorbesc romaneste ca sa isi pastreze limba, chiar daca trimit copiii la o scoala in limba tarii gazda. E important ca tinerii, care erau indiferenti la traditii atit timp cit stateau in sat, plecind in afara isi marcheaza identitatea prin ritualurile stiute de la parinti si bunici", arata Sanda Larionescu.

Citeste si:

Romania flash-back: Ciinele de paza a latrat, dar a dat si din coada

Romania flash-back: Cei 12 apostoli ai tranzitiei

Romania flash-back: Cei 12 pasi pina la capitalismul multilateral dezvoltat

Romania flash-back: 12 vize de intrare in lumea civilizata

Romania flash-back: 17 ani in 12 evenimente

Romania flash-back: fondatorii si cutremurele unei tari intirziate