O istorie fara eroi?

Adevarata istorie a unui bantustan sau unui teritoriu cucerit trebuia sa inceapa, de regula, odata cu momentul trecerii in posesie in favoarea noilor stapani. Iar justificarea noii puteri nu putea sa apara evidenta si posibil de dat exemplu in manualele noi de istorie decat daca era comparata cu non-valorile sau valorile de tip negativ (primitive, violente si pagane) dominante pana atunci in societatea respectiva.
Dar exista si popoare care dau semne ca-si pot anihila de bunavoie trecutul. Poate exista explicatii, una dintre ele fiind circul fals patriotic prin care epoca comunista incerca sa-si justifice o ascendenta eroica si o motivare istorica, alta decat impunerea prin forta armelor si terorii. De atunci sa vina sila care-i cuprinde pe unii atunci cand e vorba despre istoria nationala si marii sai eroi? Poate. Numai ca, atunci cand acuzam parazile enorme cu personaje ale istoriei, nu realizam ca asemenea evenimente se produc curent in toate tarile lumii pe care le admiram acum ca modele sociale democratice. Raul era in trecerea acestei argumentatii in singurul folos al glorificarii puterii prezente, gest specific oricarei dictaturi la apogeul sau.
Numai ca noi mergem mai departe si ne aruncam intreaga istorie intr-o deriziune colosala si dementa. Nu mai avem nevoie de 1 Decembrie ca Zi Nationala, argumentau de curand tineri analisti politici. Sedinta solemna a Parlamentului Romaniei pentru comemorarea Revolutiei Romane a fost prilej excelent de chiul sau de somn pentru alesii neamului. Nu mai suntem siguri de nimic pentru ca, pe fond, ne anulam reperele. Iar reperele de tip eroic se confunda cu cele de tip identitar, cele care ne-ar fi de mare folos daca luam in serios ideea unei Europe pentru care valoarea nationala este primordiala.
Daca nu vom arata celorlalti ca istoria cu care venim in noul spatiu de civilizatie este comparabila cu a lor si ca radacinile noastre sunt intr-adevar comune, atunci, de fapt, noi ce vrem sa le spunem? Ca traditia noastra se reduce la "civilizatia taierii porcului" cum spunea mai deunazi o juna reporterita de televiziune? Daca nu avem eroi de referinta, atunci singura galerie execeptionala ramane, inevitabil, doar cea a invingatorilor tranzitiei. Nici astia nu ne plac, deoarece parca nu s-ar lega de standardele succesului cum ne sunt povestite de prin alte parti. Pana si asta e fals, pentru ca istoria "imbogatitilor tranzitiei" repeta, pana la cele mai mici amanunte, experientele similare din alte epoci si din alte parti ale lumii.
Negam totul, intr-un spirit de fronda joasa, in spiritul unei traditii mizerabile de Fanar in care valoarea era doar puterea si era primejdioasa pentru ca reprezenta exceptia. Atunci sa nu ne mai miram cu atata indignare de modul in care se gandeste despre noi in noua Europa si ca, acum, nu despre valorile culturale si istorice e vorba mai intai, ci despre barierele pe piata muncii pentru necalificatii din Romania...Si daca vreti un exemplu pentru modul in care o tara stie sa-si produca si sa-si valorifice un trecut eroic, priviti la ce fac americanii in acest sens. Ei nasc eroi pe banda rulanta, formand o galerie de noi eroi, pentru ca traditionali nu prea aveau cum sa aiba, dar profund motivationali pentru generatia prezenta. De la Rambo pana la pompierul-erou de la 11 septembrie.
Noi cu ce ne-am ales din toata istoria noastra? Daca raspundem "nimic", istoria asta va consemna...

---

Despre autor: