Papirusul, scris cu meticulozitate, se rula cu grija si ajungea intr-un raft unde era intretinut cu atentie, ferit de umezeala si de foc si scos din cind in cind la lumina, derulat si citit cu un respect enorm. Ceva mai tirziu, a sosit un transport de hirtie din China si lucrurile s-au mai simplificat pe ici, pe colo. Sclavul s-a transformat in calugar copist si manastirile Evului Mediu s-au umplut de scribi ai Domnului, care luau treaba asta a copiatului foarte in serios, intrind in ea ca intr-o rugaciune, cu o energie si o credinta intense. Textul trecea de pe o hirtie pe alta, urcind incet prin privirea calugarului, trecind apoi ca un piriu ginditor prin mintea lui, pentru a curge linistit la vale pina ce se varsa caligrafic prin delta degetelor. Greu se mai clonau textele pe-atunci. A aparut insa Gutenberg si din acel moment totul s-a schimbat. Multiplicarea a devenit o industrie si gindurile din texte au ajunsa sa nu mai treaca dintr-o minte in alta prin sinapse mistice, ci strecurindu-se in mare graba printre literele de plumb ale preselor tipografice. Pe nebanuite, multi au inceput sa citeasca, sa traduca Biblia in limbi si sa poposeasca asupra paginilor pina la usturimea ochilor. Mult timp, oamenii au citit tiparituri pe care le asezau in biblioteci si le revizitau adesea. De curind a aparut televizorul, unde textul, atunci cind poposeste citeva secunde pe retina, arde ca un fulger orbitor citeva, lasind apoi mintea sa bijbiie. Televizorul e iratiune pura, elixirul adonisiciac al privirii. Va propun sa-l inchidem putin si sa intram cu o carte in dormitor. Azi, pe 22 decembrie, Biblia ar fi buna. Are si iubire, si lacrimi, si singe.