In opinia mea, dincolo de incarcatura electorala a unei asemenea argumentari, ea se dovedeste o iluzie. Cu exceptia unei influente favorabile a reducerii TVA in ce priveste pretul medicamentelor, unde exista un anumit control administrativ, niciodata, in cei doisprezece ani de cand impozitul pe circulatia marfurilor a fost inlocuit de taxa pe valoarea adaugata, o reducere a TVA nu a dus la o scadere corespunzatoare a preturilor.
Desi a coborat la 5%, inflatia Romaniei este relativ ridicata fata de cerintele Tratatului de la Maastricht. Chiar daca patronatele ar dori sa reduca preturile, acest lucru nu este posibil din cauza efectului de antrenare a celorlalte preturi. Mai mult decat atat, alinierea preturilor interne la cele europene, mai ales in ce priveste gazele naturale, curentul electric sau combustibilii, nu este un proces incheiat, ceea ce va duce, inevitabil la cresteri de preturi inclusiv in industria alimentara. La aceasta se adauga o aliniere, in timp, a preturilor produselor alimentare la cele europene, pe masura intrarii pe coridorul euro (cam in trei-patru ani) si a intrarii in zona euro (prin 2013-2014). Produsele alimentare, mai ales cele de panificatie, vor avea in acest proces, o tendinta permanenta de crestere. Pretul la alimente, in Romania, in comparatie cu UE, este mult mai mic, chiar si ponderat cu paritatea puterii de cumparare.
Procesul de integrare europeana va duce si la o reducere a economiei gri. In sectorul produselor de panificatie evaziunea fiscala este considerabila, ea fiind de cel putin 25%, dupa unele estimari ajungand chiar la 40%. A premia prin reducerea TVA unul din sectoarele furnizoare de evaziune fiscala este cel putin straniu.
In consecinta, toate aceste argumente ne indeamna sa credem ca reducerea TVA nu va determina o reducere a preturilor alimentelor de baza. Masura nu se adreseaza consumatorilor si, deci, nu este un sprijin pentru oamenii saraci. O asemenea decizie ar mari, insa, cu aproape 10%, profiturile patronatelor din industria alimentara sau ale importatorilor de astfel de produse, transferand de la buget 500 milioane de euro catre aceste patronate.
Problema este, insa, daca sustinerea, in plus peste reducerile fiscale deja acordate, ar fi in acest moment o prioritate. Reducerea impozitului pe venit de la o cota medie de 23% la o cota unica de 16% si a impozitului pe profit de la 25% la 16% aduce un plus de venituri in buzunarele contribuabililor, cumulat in anii 2005-2008, de peste sase miliarde de euro. Este, cred eu, un sprijin considerabil, mai ales daca avem in vedere obligatiile ce ne asteapta.
In viziunea noastra fiscala, reducerea TVA la alimente ar trebui sa devina operationala odata cu atingerea unei inflatii de 3% si terminarea procesului de aliniere a preturilor, simultan cu intrarea pe coridorul euro, adica in orizontul anilor 2009-2010.
Altminteri va fi o masura fara efect popular, ci doar un argument pentru voturi la partidele care nu vad cum sa le obtina prin alte mijloace.