Ignoranta romanilor fata de ce se intampla in tarile din jur e mai larga, consecinta a orientarii - cel putin de doua secole incoace - catre Occident, si anume cu preponderenta catre spatiul francez. Ne-am obisnuit sa privim direct catre Paris, catre "Vest", sarind peste zona in care traim si in care ne simtim "diferiti", conform unei mentalitati de tip insular: romanii si Romania ca "insula latina intr-o mare slava". Polonia a absorbit si ea influente dinspre "cealalta Europa", in special - insa - dinspre Germania, de care o leaga o istorie sinuoasa, care a produs si transferuri civilizationale benefice, dar si ocupatii, culminand cu desfiintarea ca stat sub nazisti. Pe de alta parte, probleme si influente au fost acolo si dinspre Rasarit, dinspre Rusia, ceea ce a produs un spatiu de interferenta in Estul Poloniei si dincolo de granita, in Vestul Ucrainei. Cat priveste Sudul, lungi secole de agregari si dezagregari administrative, precum si alte forme de osmoza ii leaga pe poloni si de cehi, slovaci, austrieci, unguri. Toate acestea, plus - in termeni mai generali - apartenenta la spatiul lingvistic si cultural slav, explica interesul mult mai activ fata de proximitatea regionala, precum si, catre Est, fata de Ucraina si, dincolo de ea, Rusia (cu care si are o mica granita comuna, datorita enclavei Kaliningrad).
Prin urmare, mai pragmatici (mai "nemti"!) pe dimensiunea lor occidentalizanta si mai atenti la restul Europei Centrale, ca si la spatiul rus si ucrainean, polonezii au o mai buna cunoastere regionala, y compris Romania, chiar daca - fireste - stiu mai multe despre vecinatatea imediata.
Drept care, daca petreci acolo cateva zile (cazul autorului acestor note, invitat al Institutului Polonez pentru o saptamana de contacte si discutii), poti descoperi ca nu suntem catusi de putin ignorati. N-am intalnit pe nimeni care sa nu fie informat despre iminenta noastra aderare la federatia continentala. Administratia, intelectualii, jurnalistii, constienti de forta Poloniei in UE, unde e a sasea tara ca marime, dau atentie parca mai mult decat o facem noi faptului ca Romania va veni pe locul urmator, ca al saptelea stat din Uniune. Similitudinile structurale (temele reformei, proportia populatiei ocupate in agricultura s.a.m.d.) le sunt cunoscute multora. Am constatat la tot pasul deschiderea polonezilor, iesita din constiinta ca ne-am confruntat cu aceleasi dificultati ale tranzitiei postcomuniste si ale integrarii. Pe scurt, atmosfera mi s-a parut prietenoasa. De altfel, realitatea poloneza, aspectul general, viata strazii seamana foarte bine cu peisajul de la noi, cu urmele inca vizibile ale falimentului comunist si cu fata noua, spectaculoasa a recentei reoccidentalizari.
Inca doua detalii politice, cu talcurile lor: scena publica poloneza e data peste cap de ofensiva anticomunista si anticolaborationista a gemenilor Kaczynski (presedintele Lech si premierul Jaroslaw), diagnosticele fiind sumbre, pana la acuzatii de autoritarism si cu perspective de instabilitate; iar Adam Michnik, celebrul fost disident, militant al sindicatului independent "Solidaritatea", astazi director al "Gazetei Wyborcza", adversar al actualei guvernari poloneze, ne-a spus ca a fost invitat la sesiunea Parlamentului roman de condamnare a comunismului, dar a refuzat, fiindca nu-i plac momentele festiviste, formaliste. Liberalul moderat care este Michnik s-a pronuntat in repetate randuri impotriva "anticomunismului visceral"...