Luni am ajuns acasa pe la ora 23.00 si la Realitatea TV, intr-o editie speciala a emisiunii „100%", se discuta despre ce se intimplase in timpul zilei cu ocazia prezentarii Raportului Comisiei Tismaneanu. In direct de la redactia „Romaniei Mari", Vadim Tudor isi continua numarul de la Parlament in timp ce H.-R. Patapievici incerca zadarnic sa introduca reguli in conversatie. Aberant. Sa te exprimi in public la adresa cuiva cu cuvinte precum „limbric", „javra" si „porcule" pentru ca apoi sa intri in dialog, cica, e absurditate pura. Cu Vadim e inutil sa discuti. O intilnire fata in fata cu el ar trebui sa fie o optiune de viata: ori il iei la palme, ori ii intorci spatele. Marea minciuna a hotilor democratiei, a serpilor inveninati de orgolii si de interese de exterminare definitiva a interlocutorului, e sa incerce sa convinga auditoriul ca atunci cind se domolesc din injurat, trec la dialog. Nimic mai fals. Dialogul, fie el practicat in mediul public, fie in cel privat, are sens doar daca exista o premisa de neagresiune, asumata si respectata mutual, si totodata o intentie nedeclarata de a ceda strategic, dar cavaleresc, astfel incit si celalalt sa-si atinga in parte interesele. In realitate, acesti oameni gaunosi, camuflati in pamfletari, fie ca sint sarcastici sau injuriosi, au un singur tel in agenda ascunsa: sa te ucida in piata publica aruncind cu vorbe de piatra si incurajindu-i pe ceilalti sa te lapideze similar. E singurul mod de a-si camufla impostura si de a se furisa in adapostul sigur al indignarii de parada. In ciuda lor, democratia asta fragila ca o trestie zimbitoare priveste cum stejarul idiot de alaturi urla cu spume, dar continua sa ramina flexibila si calma.