Maniera in care statul si-a protejat interesele in RomTelecom (companie in care detine inca, prin Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, 45,99% din actiuni) in ultimii ani de zile poate fi predata ca studiu de caz despre cum o institutie guvernamentala poate submina chiar interesele Guvernului in subordinea caruia se afla.
La instalarea sa, Cabinetul Tariceanu isi propusese, prin Programul de Guvernare, sa vanda integral actiunile pe care le mai are la RomTelecom prin oferta publica (si listare la bursa a companiei), pana la sfarsitul anului 2006. Realitatea e ca era chiar perfect realizabila listarea companiei atat la bursa din Bucuresti cat si la cea din Londra (ceea ce ar fi constituit o premiera pentru o companie romaneasca, fost monopol de stat), in conditiile in care RomTelecom a atins in anul 2005 un varf de performanta financiara. De la pierderi de 245 milioane de Euro in 2002, compania ajunsese la profit net de 115 milioane Euro in 2005. De altfel, statul a si primit 45 milioane de Euro dividende din profitul anului 2005, pentru prima oara dupa cinci ani.
Principala cauza a scaderii valorii actiunilor RomTelecom
S-a tot vorbit in aceasta perioada (si pe buna dreptate) despre lentoarea cu care MCTI a angajat consultantul pentru privatizare. Strans cu usa in scandalul "spionajului" in legatura cu privatizarile strategice (in care consilierul sau, Radu Mihai Donciu, este arestat), ministrul Zsolt Nagy se straduieste in prezent sa anuleze contractul cu Credit Suisse, privatizarea RomTelecom fiind acum amanata pe termen nedeterminat.
Nu s-a facut insa nici o analiza serioasa a cauzelor scaderii valorii companiei, despre care se vorbeste in mediile bancilor de investitii care se pregatesc sa participe la noua licitatie pentru selectarea consultantului pentru privatizare, dupa anularea contractului cu Credit Suisse. Daca la inceputul anului 2005, acesti bancheri estimau valoarea pachetului de 45,99% din actiunile detinute de stat la RomTelecom la aproape un miliard de Euro, acum, la sfarsitul anului 2006, bancherii nu cred ca aceste actiuni ar putea fi vandute cu mai mult de 600 de milioane de Euro.
Ca urmare a intensificarii concurentei in piata, RomTelecom a intrat din 2006 pe o curba descendenta din punct de vedere al veniturilor. Dupa ce in 2005 compania a avut venituri de 927 de milioane de Euro, in 2006 va atinge cu greu venituri de 900 milioane de Euro, iar surse din piata comunicatiilor estimeaza ca in 2007 compania va atinge cu greu chiar si pragul de 850 milioane de Euro. Inevitabil, si valoarea actiunilor statului a inceput sa scada.
Ce s-a intamplat in aceasta perioada, care sa fi dus la o asemenea evolutie? In primul rand, telefonia fixa traditionala se afla intr-un declin in intreaga lume. Toate marile companii care au detinut in trecut pozitii de monopol pierd masiv clienti, atat in favoarea telefoniei mobile, cat si din cauza dezvoltarii de tehnologii care permit efectuarea de convorbiri telefonice foarte ieftin sau chiar gratuit (tehnologiile bazate pe IP - Internet Protocol).
In Romania, situatia RomTelecom este ingreunata de anumite circumstante specifice, dintre care unele au cauze obiective de ordin istoric, precum cea mai mare penetrare din Europa a cablului TV (care concureaza tot mai agresiv telefonia fixa), relansarea cu intarziere, abia la sfarsitul lui 2005, a operatorului Cosmorom (aflat acum sub controlul Cosmote, dar in care RomTelecom detine inca 30% din actiuni).
In afara de acest tip de cauze, exista insa un alt mare vinovat pentru scaderea valorii actiunilor RomTelecom: Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii (ANRC), condusa pana acum catastrofal de Dan Georgescu (foto) (desemnat de PNL).
Politici diferite
De la infiintarea sa, Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii a dus o politica de dezvoltare foarte accelerata a concurentei pe piata telefoniei fixe.
Astfel, s-a ajuns ca la mai putin de patru ani de la momentul liberalizarii acestei piete, operatorii alternativi sa detina o cota de piata de 20%, ceea ce in Marea Britanie s-a produs in 20 de ani de la deschiderea pietei. Acest indicator este arhisuficient pentru a intelege agresivitatea politicii ANRC fata de Romtelecom.
Mai trebuie sa spunem ca, pentru piata si pentru noi toti, ca si consumatori, dezvoltarea concurentei este benefica, intrucat doar asa putem sa avem preturi mai mici pentru serviciile de telefonie fixa. Pentru stat insa, ca si actionar, aceasta politica agresiva a ANRC fata de Romtelecom a fost catastrofala.
Daca ANRC ar fi fost la fel de vioaie in promovarea dezvoltarii concurentei si in ceea ce priveste alti operatori dominanti decat Romtelecom, nu aveam decat motive de bucurie, intrucat toate preturile serviciilor de telecomunicatii ar fi scazut. Tocmai aici insa este cheia intelegerii gravitatii actiunilor ANRC de subminare a intereselor statului roman: ANRC a manifestat o pasivitate condamnabila fata de alti operatori dominanti, operand cu masuri diferite in cazul lor, fata de modul in care a transformat Romtelecom in —tinta de serviciui a marii majoritati a reglementarilor sale.
Aranjament cu marii operatori de telefonie mobila
ANRC a copiat fara discernamant directivele europene din 2002 in domeniul telecomunicatiilor.
Romania a fost prima tara din Europa care a introdus acest cadru de reglementare. Romtelecom a fost dezavantajata de aceasta politica, pentru ca reglementarile europene fusesera elaborate pentru piete complet diferite fata de cea din Romania anului 2002. Mai concret, Romtelecom avea doar 20% rata de penetrare (adica numar de clienti fata de total populatie), comparativ cu o medie in tarile europene de peste 50%. Cu alte cuvinte, Romtelecom era un monopol mult mai mic fat de monopolurile din tarile UE pentru care fusesera gandite acele reglementari.
Copierea fara discernamant a acelor reglementari a creat o presiune foarte mare asupra Romtelecom, care a pierdut in favoarea concurentilor un milion de clienti in anii 2005 si 2006, ajungand acum la 3,5 milioane de clienti. De remarcat ca deja fiecare dintre cei doi mari operatori de telefonie mobila are peste sapte milioane de clienti -Orange raportand 7,4 milioane de clienti la sfarsitul trimestrului III al anului 2006, iar Vodafone 7,1 milioane de clienti la acelasi moment. Un astfel de raport intre pozitiile dominante ale fostului monopol de telefonie fixa si, respectiv, ale marilor operatori de telefonie mobila, este unic in Europa.
Se reflecta insa acest raport al dominantei in piata si in domeniul reglementarilor ANRC? Nici vorba! In timp ce Romtelecom este reglementata ca avand putere dominanta pe 13 piete relevante, Orange si Vodafone sunt considerate a avea putere dominanta doar pe o singura piata! Greu de priceput logica politicii ANRC! De fiecare data cand ii intrebi, iti raspund mecanic: asa e cadrul de reglementare din UE. Corect, doar ca datoria lor legala este sa faca o reglementare proportionala cu realitatile din piata din Romania, iar ei "uita" sa spuna ca acelasi cadru de reglementare al UE permite autoritatilor de reglementare nationale sa defineasca si alte piete relevante decat cele identificate de Comisia Europeana, tocmai pentru a adapta reglementarea la realitatea din fiecare piata.
Deciziile lui Georgescu provoaca pierderi
Cel mai recent exemplu de decizie cel putin dubioasa a ANRC, care afecteaza in mod direct interesele RomTelecom, este cea din 12 decembrie 2006, cand Dan Georgescu si-a modificat propria decizie din iulie 2006, privind tarifele de interconectare pe care RomTelecom le plateste catre Orange si Vodafone.
Aceasta decizie va aduce Romtelecom pierderi de aproape 12 milioane de Euro in urmatorii doi ani (bani pe care-i castiga Orange si Vodafone), din cauza acestei amanari a reducerii tarifelor de interconectare.
Dan Georgescu s-a grabit sa dea aceasta decizie la doar cateva zile dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie hotarase, in 30 noiembrie 2006, reincadrarea lui Ion Smeeianu pe postul de presedinte al ANRC (care fusese dat afara de primul-ministru Tariceanu in martie 2005, ca sa-i faca loc lui Georgescu). De asemenea, chiar in ziua cand Georgescu se grabea sa semneze aceste decizii, pana si Guvernul anunta ca primul-ministru se va supune deciziei irevocabile a Justitiei si-l va repune in functie pe Smeeianu cel tarziu la data de 30 decembrie 2006.
Blat si cu cablistii
Celalalt mare blat al ANRC se manifesta cu operatorii de cablu TV. Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii se face ca nu observa faptul ca acesti operatori au un veritabil monopol zonal, intrucat si-au impartit intre ei ariile geografice si nu s-au dus unul pe teritoriul altuia. In mod normal, si acesti operatori ar trebui sa fie reglementati si sa li se stabileasca obligatii de a nu practica subventionarea incrucisata sau de a nu vinde sub costuri (asa cum este obligata RomTelecom), avand in vedere pozitia lor dominanta pe aceste piete regionale. ANRC nu mai poate invoca faptul ca nu are model de reglementare a cablistilor in Europa, intrucat anul acesta Parlamentul din Olanda a hotarat reglementarea operatorilor de cablu din acea tara, iar Olanda este singura tara din Europa care are o situatie asemanatoare cu cea din Romania din perspectiva ratei de penetrare a cablului TV.
Ce e de facut?
Pentru vanzarea prin bursa a actiunilor RomTelecom, este absolut necesar ca mai intai sa se stabilizeze situatia financiara a companiei. In aceasta perioada, compania a lansat un plan de dezvoltare a unor surse alternative de venit (astfel incat sa-si reduca gradul de dependenta a serviciilor traditionale de telefonie fixa), precum cele din serviciile de Internet (serviciul ClickNet) si de televiziune digitala (serviciul Dolce).
Daca insa statului ii pasa de pretul la care-si va vinde actiunile, ar trebui ca ANRC sa inceteze sa mai traga in RomTelecom din toate pozitiile si sa-si indrepte mai mult atentia si catre ceilalti operatori dominanti din piata, pentru a realiza un echilibru al reglementarilor. Altfel, cei care vor continua sa castige vor fi actionarii privati (straini si romani) ai celorlalti operatori, in vreme ce statul roman va ramane in postura de cel mai pagubit actionar din piata comunicatiilor.