Jurnalistii care dau doi bani pe profesia lor trebuie sa fie de partea Mihaelei Radulescu si a Andreei Marin atunci cand cele doua vedete tv protesteaza vehement impotriva minciunii de senzatie si a manipularii grosolane propagate prin presa. Diversele coduri deontologice adoptate dupa revolutie de jurnalistii romani contin fara exceptie obligatia de a verifica temeinic informatia si de a respecta dreptul la imagine, precum si dreptul la intimitate. Cea din urma prevedere are limitari in cazul demnitarilor, a persoanelor de decizie care influenteaza viata cetatenilor si pot aduce prejudicii societatii prin conduita lor. Constitutia Romaniei stabileste ca principiu in Art. 30 ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei.
La ce buna, atunci, incalcarea atator porunci, numai pentru a spune o poveste de mahala cu Mihaela si Andreea, despre care acestea sustin apasat ca e pura inventie, deschizand procese cu posibile daune morale? Scandalul vinde ziarul, ridica audienta, atrage publicul, ar fi raspunsul celor care cred ca publicitatea negativa este mai puternica decat oricare alta. Si mai ieftina. S-au scris tratate despre reclama negativa si consecintele ei. Cele mai multe studii atrag atentia asupra deteriorarii definitive a reputatiei mass-media si a credibilitatii ei. Pentru ca orice scandal produs anume de media in scop comercial desparte jurnalismul de misiunea sa. Dar mai mult, indica dispret fata de public, considerat primitiv, avid de povesti vulgare, ahtiat dupa scene de violenta, amor lubric sau dupa intimitati penibile. Ca si cum ar conta doar numarul, nu si calitatea celor care citesc, se uita la televizor, asculta radioul sau navigheaza pe Internet.
Este exact invers, conteaza enorm calitatea, constata presa romaneasca cand e dispusa sa asculte glasul publicului. Daniel Okrent, editorialistul prestigiosului New York Times, spunea ca din 25 de idei bune, 24 i-au venit de la inteligentii sai cititori. Scandalul de prima pagina cu Mihaela Radulescu si Andreea Marin catara pe umerii audientei lor in emisiunile pe care le fac, speranta unui tiraj mai mare. Efectul pervers este ca dezvoltarea subiectului, fie si doar pentru ca indica un conflict intre vedete si ziar, sporeste interesul pentru scandalul initial. Pe agenda dezbaterilor despre statutul presei democratice merita sa figureze si intrebarea daca se poate minti si manipula in numele audientei si al tirajului. Mai ales ca a aparut fenomenul unor paparazzi tocmiti de false vedete sau de incepatori verosi din lumea show biz-ului pentru a produce scandalul aducator de "glorie".
Johann P. Fritz, presedintele Institutului International al Presei, crede ca presa de scandal poate fi contracarata cu alternative de divertisment, pentru ca mass-media sa nu se distreze cu informatia corecta, la care publicul are dreptul.