Luni seara, in emisiunea lui Marius Tuca, presedintele de maxima onoare, stima si respect reciproc intre tovarasi, dl Ion Iliescu, a lasat sa se inteleaga ca n-a ramas in urma cu tehnologia si ca, mai nou, navigheaza pe Internet si intra pe forumuri, chiar si pe bloguri, dar ca asta nu i se pare vreo scofala deoarece, din cite a priceput el, majoritatea discutiilor sint de mahala.

Mda, oricite falii ideologice sau de alta natura ar fi intre mine si tov. Iliescu, de data asta ii dau dreptate fara nici o rezerva. Totusi, exista o oarecare asemanare intre democratia asta vituala si realitatile sociale din vremurile in care Iliescu se postase, ca ditamai prim-secretarul, peste un judet sau altul al patriei noastre, Republica Socialista Romania. Si atunci, in minunata lume veche, si acum, in splendida lume libera, anonimatul era la mare cautare. Era confortabil si te ferea de pericole. Navigatorii neobositi ai noptilor actuale imi par a fi, fara sa generalizez, un soi de mici tortionari de culise, care se furiseaza discret pe coridoare virtuale cu singura mare bucurie de a se scandaliza teatral fata de moravurile aproapelui, cam in acelasi fel in care pensionarii trimiteau informari anonime pentru a-si arata dezacordul fata de viata sexuala activa a tinerilor de deasupra. Pe undeva, indignarea goala si vituperarea agresiva postata la mare cinste in mediul virtual sint similare cu ciocanitul in teava pe vremea comunismului. Caci, pe linga marile avantaje ale informarii gratuite, anonimatul ca statut identitar virtual are efecte secundare. Scoate ce e mai bun din om. Sau ce e mai rau. Apropo, nu vi se pare ca intre un nick name si un nume conspirativ ar exista o asemanare? Pe-amindoua ti le alegi singur.