O stire de ultima ora arata ca, potrivit inregistrarilor din dosarul spionilor, ministrul Comunicatiilor avea rolul, in reteaua care se ocupa de subminarea economiei nationale, sa se asigure ca telefoanele celor implicati nu sint ascultate.

Inca nu putem fi siguri ca datele din acest dosar sint sau nu adevarate, dar daca procurorii nu fabuleaza, atunci Zsolt Nagy este cea mai proasta investitie pe care o puteau face spionii. Nu ca ei ar fi fost mai destepti, cita vreme seful Stamen Stancev credea ca, daca va folosi cartele telefonice de Anglia sau Austria, va scapa de filtrul serviciilor romanesti, dar parca e culmea interceptarilor telefonice sa citesti in transcrierea unor convorbiri despre cineva care a fost insarcinat sa impiedice interceptarea chiar a acelor convorbiri. In primul rind, zice colegul meu de la Sport, Viorel Dobran, situatia aminteste de un schimb de replici din BD, cred ca episodul „La munte si la mare": „Voi ce urmariti aici, ma? Noi urmarim sa nu fim urmariti". In al doilea rind, tevatura te pune pe ginduri despre calitatea ministrilor din Cabinetul Tariceanu. Adica, daca nu pot sa fie profesionisti, nici macar atunci cind e vorba de interesul lor, ce rost ar mai avea sa ne asteptam sa performeze pentru satisfacerea binelui public?