Perdantul de serviciu Sorin Oprescu si-a incheiat cu succes ultima misiune: a ratat si presedintia PSD. I-a trimis un bilet de adio lui Mircea Geoana: a plecat si din fruntea organizatiei de Bucuresti a partidului. A mai ramas cu calitatea de membru.

Dupa Oprescu a suspinat solemn doar Iliescu, amintindu-si de baiatul sau de suflet care ii alinta batrinetile cu vorbe dulci in genul: „Ion Iliescu conduce Romania si din debara". Acum conduce partidul numai din debara. Colegii au afisat o dezamagire protocolara,

l-au pomenit cu apelativul „Sorin", dar toti au rasuflat usurati. Dupa ce a pierdut toate spitalele, a fost aruncat la lada de gunoi a PSD. Din sprit, puterea a devenit pentru el un drog. Aproape toata media a fost la picioarele sale si unii inca se mai mira prin ce modalitati aparent misterioase a reusit Oprescu sa penetreze peste tot, vorbind ore in sir „pe sticla" si comandind parca investigatii incheiate cu aceeasi alarmanta concluzie: Oprescu trebuie aparat de sleahta de dusmani si impostori ce vor doar raul acestui reputat chirurg, profesor, senator, sef de spitale etc. Pupeze cu rating moral zero ii puneau intrebari languroase. Moderatori cit de cit sobri ascundeau in dosar evenimentele dubioase in care era implicat Oprescu si se distrau de glumitele acestuia, intr-o atmosfera de zaiafet. Ceea ce, spre ghinionul lui, Oprescu n-a aflat din vreme este ca sufera de „sindromul Nastase" - o maladie cu ridicat risc epidemiologic in PSD. Baiat bun, pontos, smecher de cartier (al Primaverii), versatil cit incape, protejatul doamnei Nina (Iliescu), o comoara atractiva a sistemului medical, cu o familie corespunzatoare, Oprescu a fost racolat si imbarbatat in actiunile sale de catre Nastase, care descoperise cea mai reusita clona a sa. Cu sprijin vazut sau nevazut, dar divers si puternic, Oprescu a inceput sa tezaurizeze pozitii cu greutate, fiind repede recunoscut ca nas de nucleul oligarhilor din sistem. A fost cocotat in fruntea celor mai influente consilii, comitete, colegii etc., de unde a taiat si a spinzurat. „Taiat" se pare, totusi, mai putin, unii din colegii sai, poate mai rautaciosi, facind eforturi de memorie pentru a-si aminti care au fost si in ce au constat, daca nu ultimele, macar marile operatii executate de Oprescu. Potrivit unor surse de presa („Evenimentul zilei", „Academia Catavencu" etc.), Oprescu ar fi ajuns jupin peste cinci spitale sau entitati spitalicesti („Municipal", „Elias", „Caraiman", „Fundulea", „Olanesti"). Cornel Nistorescu scria intr-un editorial despre o suma enorma (si nejustificabila legal) cu care Sorin ar fi „sarit" in ajutorul fratelui, col. Dorin, numit seful OPSNAJ, unde se trateaza serviciile secrete, politistii, militarii si oamenii legii. Alte surse l-au localizat mai devreme pe acelasi norocos fratior ca „Sef Compartiment Invatamint Concursuri" din SRI. O alta publicatie, cu unul dintre cele mai solide departamente de investigatii din presa romana, scria prin decembrie ’95 ca tatal lui Sorin a fost „colonel in Directia a V-a", iar mama - „ofiter DIE". Sa duc oare informatiile mai departe, cu acelasi tata, Nicolae Oprescu, decontat ca apropiat al Ceausestilor si una dintre cele patru persoane care au facut parte dintr-un plan ultrasecret menit sa-l rastoarne pe fostul dictator? Nu am stiinta ca Sorin Oprescu sa fi infirmat public veridicitatea acestor compromitatoare acuzatii. Daca a facut-o, are scuzele mele anticipate. Tronind ca Bimbasa Nastase deasupra unui munte de functii si demnitati unde a invirtit multi bani, Oprescu s-a imbolnavit de sindromul mai devreme mentionat. Si-a ridicat in Ciolpani, din amaritele sale venituri de lefegiu la stat, un viloi ramsesian. A devenit arogant, frivol, un fante de cartier (Ferentari). Avind parca mereu sub limba o provizie de antivomitive, s-a spurcat la limba si i s-a adresat unui cunoscut jurnalist in termenii unui badaran gata sa puna mina pe sis: „Ba, dute-n p.... ma-tii! De ce nu cititi, ba, cacatilor?" Sa stiti, domnu’ Oprescu, ca unii dintre jurnalisti mai si citesc, ceea ce va dorim si dvs. Va pot recomanda, personal, citeva volume instructive despre nomenclatura comunisto-securista, despre chirurgia esofagiana fara bisturiu si despre cum poti pierde o cursa politica, desi alergi de unul singur.