Una dintre cele mai puternice voci feminine ale secolului XX, Marguerite Duras era considerata o combinatie de vointa apriga si vulnerabilitate.

Lacan spunea: „Marguerite Duras pare sa stie multe despre teoriile mele fara ca eu sa-i prezint vreuna". Alain Vircondelet, unul dintre cei mai mari specialisti si biografi ai lui Duras, o considera, pe jumatate in gluma, pe jumatate in serios, „un monstru si nu un personaj obisnuit, un suflet in cautarea neincetata a cunoasterii, o persoana care voia sa stie si sa vada totul, aproape ca un clarvazator". In urma cu citiva ani, scenaristul Jérôme Beaujour a declarat ca M.D., despre care facuse un film impreuna cu Jean Mascolo, fiul scriitoarei, l-a invatat ca „a spune o poveste inseamna a intelege lipsa oricarei povesti". Cercetatoarea franceza Germaine Brée afirma, intr-una dintre lucrarile sale despre literatura franceza a secolului XX, ca „iubirea, ferocitatea iubirii, fericirea, durerea, puterea irezistibila si distructiva a dragostei sint principalele teme ale lui Marguerite Duras". Academicianul francez Robbe-Grillet spunea intr-un interviu ca „M.D. a inventat tacerea intr-un text, prin spatiile goale pe care le lasa intre fraze, astfel fragmentindu-si textul in concordanta cu propriile ei trairi si experiente". Pentru scriitoarea si jurnalista Patricia de Souza, Marguerite Duras este „o fetita de portelan, care se transforma, prin forta ambitiei, pentru a-si construi un mit propriu, cu toate elementele unei drame. Pe fondul unei experiente oribile, Duras a creat o biografie senzuala, exagerata, demna de fictiune".

Citeste mai mult:

Colectia COTIDIANUL. Intra in carti!