Afacerea de spionaj de la ministerul condus pina mai ieri de Codrut Seres ne arata gradul de coruptie la care pot ajunge unii dintre politicienii din Romania integrarii europene.

Mi s-a spus ca incadrarea la tradare a acestor operatiuni de coruptie financiar-economica nu ar fi cea mai potrivita si ca prin aceasta procurorii au cautat sa creasca artificial spectaculozitatea publica a operatiunii dupa reteta des folosita a asa-numitelor plimbari la anchete prin fata camerelor. Spionajul, atita cit ar fi sa fie, nu este din acela clasic, specific Razboiului Rece in care agentii sovietici duc o lupta surda cu cei occidentali. Acesta de fata presupune informatii economico-financiare legate de licitatii si privatizari, deci nimic nou. Stiam, spre exemplu, din anii nouazeci ce trafic grosolan de licente de export pentru lemn se practica prin Guvern, ce averi s-au facut cu acordarea preferentiala de licente pentru importul de medicamente sau aparatura medicala a unor firme apartinind unor arabi sau italieni din Timisoara. Am atras atentia prin articole despre dimensiunile acestor tradari, acte de spionaj denumite lobby, santaje groase, bacsisuri cerute pieptis si impertinent prin ministerele din Bucuresti; aflasem toate aceste lucruri de la un prieten italian care se ingrozea amuzat de coruptia in care traim. Evident ca nu puteam afirma altfel decit la modul general asemenea lucruri, pentru ca nu aveam instrumentele si calificarea necesare pentru a putea demonstra istoriile plauzibile ale acelui amic din Padova, altfel sincer atasat de Romania. Cred acum ca ani intregi serviciile secrete au fost partase la asemenea bacsisuri, tradari si spionaje prin birourile ministeriabile si ca, in loc sa se ocupe cu demascarea lor profesionista, se ocupau mai degraba cu atitarea tensiunilor romano-maghiare, asa cum au fost invatate de securitatea ceausista. Exemple ca SRI a fost parte la asemenea potlogarii financiare in care a tradat si a spionat statul in beneficiu propriu l-am avut in vremea guvernarii Vacaroiu, in celebrul dosar „Jimbolia", in care s-a practicat, la nivel statal, traficul de benzina cu fosta Iugoslavie, sub coordonarea unui celebru domn Mataragiu, ex-securistul de prin Universitatea de Vest din Timisoara, devenit sef al SRI zonal. Asadar, ce sa ne mai mire faptul ca bulgarul Stamen Stancev, un ins cu trecut dubios in propria lui tara, a ajuns unde trebuie, intre oameni de teapa domniei sale din Guvernul Romaniei cu care se intretinea in resedinte luxoase. Apucaturile acestea gangsteresti se intimpla pentru ca sintem inca asemenea unei case vraiste, un sat fara ciini prada coruptiei si centralismului birocratic insuportabil.