Pentru foarte multi intelectuali, cuvantul lui Nicolae Manolescu a cantarit cat 1000 de stindarde ale societatii civile in Romania post-revolutionara si a insemnat, de cele mai multe ori, un punct de vedere ce facea distinctie intre interese partinice ori de grup si interesele "societatii deschise". Diferenta dintre domnia sa si particularul Dan Chisu este si de credibilitate, si de vizibilitate publica. Dan Chisu a facut un film de mercenar celor de la Gabriel Resources de pe urma caruia ar fi putut obtine mai multi pumni de aur si mult mai multa cianura din partea celor care stiu ca la Rosia Montana e vorba, in primul rand, de un patrimoniu cultural national unic in lume, de 10 biserici, 12 cimitire, 958 de gospodarii si de perspectiva producerii celui mai mare dezastru ecologic din Europa de Est. Modul penibil in care Dan Chisu, prezentatorul unei superproductii Gabriel Resources (pentru cati bani nu se stie), frisona la vederea unei soparle ori a unui raulet de pe langa o mina spaniola tratata cu cianuri, doar-doar sa priceapa si prostul de roman cum e cu ecologizarea propusa pe hartie de cei de la Gabriel Resources, e o chestiune legata mai mult de constiinta civica si morala a unui particular. Cu actualul ambasador al Romaniei la UNESCO, Nicolae Manolescu, perspectiva se schimba in mod radical. Domnia sa se presupune ca stie, mai intai de toate, de importanta istorica si culturala a celei mai mai vechi localitati din Romania, Alburnus Maior, atestata acum mai bine de 1870 de ani. Are habar si de tablele cerate romane de la Rosia Montana pentru care marele istoric si laureat al Premiului Nobel pentru literatura, in 1902, Theodor Momsen, s-a pretat chiar la un furt, victima fiind marele filolog Timotei Cipariu care detinea doua table cerate romane. Academicianul Nicolae Manolescu ar fi trebuit sa stie ca Academia Romana a fost prima institutie care a semnalat gravele probleme ale proiectului RMGC, in 2003, sesizand Guvernul, Parlamentul si Presedentia Romaniei despre acest caz grav. Fostul sef al Aliantei Civice, Nicolae Manolescu, care se spala de cultura bimilenara de la Rosia Montana ca Pilat din Pont, da acum cu bata in balta, gafeaza premeditat a doua oara. Pentru cine nu-si mai aminteste, Nicoale Manolescu a declarat la validarea sa in Parlament pentru misia de ambasador ca, personal, nu si-a format inca o opinie nici "pentru", dar nici "impotriva" celor care vor sa exploateze aurul din zona. El a precizat, totusi, ca impresia sa este ca la Rosia Montana "este o imensa bataie intre niste grupuri de interese", sustinand ca nimeni, pana acum, nu a cantarit valoarea economica a acestei zone. Ajuns la Paris, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, Nicolae Manolescu, isi continua mai vechiul gand: " Nu e treaba mea, e treaba Guvernului sa vada daca investitia asta ne aduce ceva sau nu ne aduce nimic. Daca e bine facut contractul, daca statul roman pierde in raport cu firma care face toata afacerea. Am auzit ca ar fi un contract prost, noi suntem specialisti in a face contracte paguboase, dar nu stiu, nu e treaba de cultura". Daca un intelectual ca Manolescu face o astfel de afirmatie, atunci de ce sa ma mai mir ca tot creste numarul mercenarilor si al celor care abia asteapta sa scoata pistolul si cianura atunci cand e vorba chiar de cultura!