Titlul de mai sus sa nu contrarieze, nu e vorba de Partidul Comunist si nici de Ana Pauker, Iosif Chisinevschi sau Leonte Rautu, ci de un partid romanesc, democrat, liberal, condus de un lider roman, crestin: profesorul universitar Petre Ghiata. Acesta devenise presedintele grupului "H" din Partidul Liberal, dupa uciderea de catre legionari a fostului lider, Victor Iamandi, ministru al Justitiei. Deputat liberal, Petre Ghiata a fost multi ani subsecretar de Stat la Presedintia Consiliului de Ministri, si vicepresedintele ultimei Camere a Deputatilor, pana in 1937, cand Parlamentul a fost desfiintat de Regele Carol al II-lea, in momentul instaurarii dictaturii regale. Pe lista Partidului Popular Romanesc la alegerile din 1946, intre primii 12 candidati (Ion Ghiata, tatal lui Petre Ghiata, fostul prefect de Ilfov, Petre Ghiata, Grigore Racoviceanu, George Radulescu, Georgeta Gunea, Petre Jinga, Eugen Kirkulescu, Dumitru Marinescu, Natalia Rotaru, George Zaharescu, Ion Scantee), pe locul doi, se afla si numele avocatului evreu Valentin Saxone.
Crestinul Ghiata ii salveaza viata evreului Saxone
Petre Ghiata si Saxone erau prieteni, familiile se vizitau reciproc, copiii se jucau impreuna. In ianuarie 1941, cand legionarii au spart casa evreului, Saxone si familia sa au scapat cu viata refugiindu-se in casa lui Petre Ghiata (o ferma situata la 10 km de Bucuresti). In septembrie 1944, imediat dupa doborarea maresalului Ion Antonescu, Petre Ghiata, ajutat de cativa liberali, intre care si Valentin Saxone, a purces la infiintarea Partidului Popular Taranesc, care ulterior isi va schimba numele in Partidul Popular Romanesc, ca sa nu se confunde cu Partidul Social Romanesc condus de Mihai Ralea sau cu Partidul National Taranesc al lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache. Ralea a incercat sa-l convinga pe Petre Ghiata sa fuzioneze cu "Frontul Plugarilor" condus de Petru Groza, dar el a refuzat considerand organizatia lui Groza o "anticamera a Partidului Comunist." Petre Ghiata fusese presedintele unei grupari influente care a parasit Partidul National Liberal, in 1937, protestand astfel impotriva intentiei fruntasului liberal Gheorghe Tatarascu de a se alia dictaturii regelui Carol al II-lea. Petre Ghiata a scris, cu acel prilej, o carte intitulata "Valori conducatoare", in care il zugravea pe Tatarascu intr-o lumina defavorabila.
"Mancatorii liberale"sub pecetea secerii si ciocanului
Tatarascu, care devenise omul de paie al comunistilor, a facut tot ce era posibil ca partidul liberal al lui Ghiata sa nu figureze in viitorul Parlament. Si a reusit. Totusi, temandu-se de cresterea influentei lui Dinu Bratianu, presedintele Partidului National Liberal, Tatarascu si fractiunea sa liberala disidenta, i-au propus lui Petre Ghiata fuziunea, promitandu-i postul de ministru al Finantelor in noul guvern. Ghiata a refuzat si a ramas in afara combinatiilor guvernamentale. Tatarascu nu va uita afrontul.
In colimatorul represiunii Securitatii
Dupa instaurarea puterii comuniste in 1948, Tatarascu nu a intreprins nimic sa-si salveze fostii colegi de partid, care aproape toti au devenit someri sau au fost nevoiti sa faca munci umilitoare. Multi dintre ei au fost mai tarziu arestati, condamnati la ani grei de temnita. Intregul nucleu de conducere al Partidului Popular Romanesc intrase in colimatorul masinariei represive a Securitatii. Petre Ghiata ca sa-si fereasca fetita de varsta scolara de prigoane politice, a divortat de sotie. Divortul aparea motivat, deoarece la intoarcerea lui Ghiata de pe front, isi adusese o rusoaica, cu care traise in anii razboiului la Odessa, si cu care a avut, la Bucuresti, o fata. Vreme de opt ani, Petre Ghiata a trait ascuns, fiind arestat abia in august 1956, cand vizitandu-l pe prietenul sau, istoricul literar Serban Cioculescu, casa acestuia fiind supravegheata, a fost arestat si anchetat trei luni in subteranele inchisorii Malmaison. Valentin Saxone a pus in functiune relatiile sale masonice (omul fusese unul dintre maestrii Masoneriei), si mai ales relatiile pe care le avea cu avocatul evreu Sache Davidescu, fost colonel, sef pe tara al Sectiei Judiciare a Militiei. Miracolul a avut loc: dupa sase luni de detentie si anchete groaznice, Petre Ghiata a fost eliberat. Fericire de scurta durata, pentru ca din 1958 a reinceput in Romania o noua vanatoare politica, si Petre Ghiata a fost din nou arestat. Valentin Saxone, in calitate de avocat al sotiei arestatului, i-a adresat imediat un memoriu stabului comunist Emil Bodnaras. Cateva zile mai tarziu, Valentin Saxone a fost si el arestat. Legat la ochi, a fost transportat cu o masina la fostul Arsenal al Armatei, transformat in inchisoare pentru anchetele Securitatii. Compania din celula era pestrita si intr-un fel mirobolanta: Saxone impartea priciurile cu avocatul Negrescu, implementat acolo ca turnator, cu batranul Sevianu, tatal maiorului de militie Gugu Sevianu, unul din autorii "Jafului sionist" asupra Bancii Nationale din cartierul Giulesti, care va fi ulterior judecat si impuscat, mai era acolo si fostul Alexandru Constant, fost ministru al Propagandei in guvernul legionar Antonescu-Horia Sima, un alt pat era ocupat de dr. Serban Milcoveanu, fost mare comandant legionar si ministru de Interne, care parasise in anul 1941 Miscarea Legionara refuzand sa participe la Rebeliune. La un moment dat, i-a avut "colegi" de celula pe celebrul istoric literar Vladimir Streinu, (condamnat la 7 ani de inchisoare. In lotul care ii cuprindea si pe regizoarea Marieta Sadova, scriitorul Pastorel Teodoreanu si omul de cultura evreu Nicolae Steinhardt, care s-a crestinat in inchisoare si a devenit, dupa eliberare, Parintele Nicolaie de la Manastirea Rohia), pe ziaristul evreu Alex. Leontescu, pe fostul ministru de Justitie liberal Alex. Bentoiu (tatal compozitorului Pascal Bentoiu), istoricul Cernavodeanu, profesorul Constantin Tomescu, ministru in guvernul extremist Goga-Cuza, avocatul Nicolae Penescu. Tot lotul, (Petre Ghiata, Valentin Saxone, Nusu Narinescu, Niculae Sandulescu, Barbu Herasescu - tatal, Constantin Herasescu - fiul, Barbu Angelescu, Eugen Demetrescu, Gheorghe Popescu, Sasa Lupescu, Constantin Nicolau si ziaristul Gheorghiu) a fost condamnat la ani grei de inchisoare (intre 10 si 20 de ani) si trimis la inchisoarea Jilava. Saxone l-a intrebat acolo pe Ghiata: "Cum ai putut confirma ca ai infiintat un partid crestin-democrat care urma sa rastoarne regimul comunist?" Ghiata i-a raspuns: "Am fost batut crunt si atunci i-am spus anchetatorului: scrie dumneata ce vrei si eu iscalesc".
Averile tuturor condamnatilor au fost confiscate. Nicolae Sandulescu, Sasa Lupescu si ziaristul Gheorghiu au murit in inchisoare. Unul dintre gardieni, Ungureanu, avansat plutonier drept recompensa pentru bestialitatea sa, obisnuia sa-l intrebe in fiecare dimineata pe cate un detinut: "N-ai murit inca? Cat ne mai ramai dator?" Ca si cum, cu fiecare zi, supravietuirea consuma din bugetul tarii.
In ianuarie 1964, portile Jilavei s-au deschis, si detinutii au fost vazuti fugind care-incotro. Fostii detinuti au fost nevoiti sa cerseasca de la trecatori banuti sa-si cumpere bilete de tren. In 1965, la varsta de 62 de ani, Valentin Saxone si sotia sa au ajuns in Israel, unde se afla fiica lor, pictorita Liana Saxone-Horodi. Nu a mai profesat avocatura, dar a fost activ in organizatiile emigrantilor originari din Romania, in presa de limba romana si in lumea masonica. In secret, isi scria memoriile, descoperite de fiica sa, dupa moarte lui (decembrie 1984). Ele au fost tiparite in 2004 la Bucuresti, de editura "Viitorul Romanesc" sub titlul "Sperante in intuneric". Mana cereasca pentru cercetatorii vietii politice romanesti interbelice si ai primilor ani ai comunismului romanesc.