Nu am mai vazut acum, de cind jucariile sint tot mai sofisticate, ceea ce se numea, pe cind eram copil, un caleidoscop, una dintre primele (si putinele) mele jucarii. Un tub cu peretii interiori din sticla, avind, intr-un capat, citeva margelute colorate, iar in celalalt capat, un loc prin care te uitai inauntru. Pe masura ce roteai tubul, imaginea finala, alcatuita din pietrele rasfrinte infinit in oglinzi, se schimba. Caleidoscopul m-a fascinat si cred ca a fascinat multi privitori. Amestecul de real si de virtual nu putea sa nu ne tulbure. Asa este scrisul lui Queneau, un ametitor amestec, o imagine intr-o continua miscare. Nu mai conteaza povestea, conteaza stralucirea ei exterioara, conteaza montura cuvintelor, capacitatea scriitorului de a le combina cu umor, cu inventivitate, cu talent. Putini scriitori au acordat atit de multa libertate scrisului lor. Pe masura ce citesti, pe masura ce intorci pagina, margelele colorate se asaza altfel, personajele isi arata fatete noi, timpul narativ face salturi, firul povestii se innoada fascinant si se destrama in alte povesti. Queneau e un magician pentru ca el a inventat acest caleidoscop de cuvinte, aceasta jucarie care nu se poate sa nu tulbure copilul din noi. Din acest caleidoscop se trag multi autori, francezi si nu numai. Inventivitatea autorului de astazi a devenit aproape un bun comun, a rodit alte inventivitati, a hranit alti rafinati ai stilului. Dar Queneau ramine inegalabil, fermecatorul magician care a facut din iluzie o forta aproape concreta si din deseurile vietii un monument suprarealist. Care, veti vedea la lectura, rezista!

Citeste mai mult:

Colectia COTIDIANUL. Intra in carti!