Fost „Profit". Fost „Brucan". Acum „ Jurnalul de ora 23". PRO TV. Codreanu vede lumea stirilor agitata, producatorii stirilor, cu inclinatii artistice.

Cum se concepe Jurnalul de la ora 23.00?

Pai, stam cu ochii pe cei de la ora 19.00. E aceeasi echipa de productie, sa stii. Ne aflam in stare de magma preconceptuala. Ne uitam cam ce am scrie la promo, cam care ar putea fi prima stire. Sintem la incalzire initial. Avantajul nostru este al distantei insa. Un eveniment pe care la ora 19.00 l-ai dat in viteza ca se intimpla atunci, la ora 23.00 il poti intoarce putin si privi din alta perspectiva. Un alt eveniment se petrece, chiar. Oricum, nu facem ca la ora 19.00.

Cit de apropiate sint stirile de viata cotidiana a lui Codreanu?

Doamne fereste! Nu. Eu sint o persoana asociala. Am putine contacte umane in afara jobului. Din cauza asta, privind stirile, am senzatia ca ma uit intr-un acvariu cu pesti. Pentru mine, televizorul este un acvariu de pesti. Eu nu prea ies. Asa am ales eu sa traiesc.

De ce urs?

Asa sint eu. Mai lenes si mai retras. Bun, cind nu am treaba. Am nevoie de variatie in ceea ce fac, fiindca nu pot face lucruri care nu-mi plac. Imi ies prost. Si am vazut asta facind lucruri. Mai bine vegetez decit sa fac lucruri care nu-mi plac.

E coerent universul stirilor?

Coerenta e data de noi, prin ceea ce facem. Selectind. Sa fim cinstiti, orice jurnal asta face. Prin selectia pe care o facem, dam o imagine a zilei. O imagine care poate fi mai buna, mai proasta...

Si lumea stirilor?

E aiurea, sincer. Foarte agitata. Oamenii, in tara asta, sint foarte nemultumiti de viata lor. Lucrul asta se vede foarte repede. Toata lumea tipa, se enerveaza, nimic nu iese cum trebuie. Nu ne prea iese chestia asta de societate, de colectivitate. In momentul in care chestia asta se va reduce, noi, cu stirile, vom avea o mare problema. Vom muri de plictiseala.

De ce mai fac televiziunile un spectacol al stirilor, cind realitatea e ea insasi un spectacol?

Stirile noastre sint facute de oameni cu porniri artistice, care nu se multumesc sa dea o informatie ca sa te adoarma. Oricum, e misto, macar amuzant, cum sint impachetate. E un fel de a privi viata. Am fost intr-un weekend in Elvetia. E curatenie si ordine. Un sistem bine uns, cu oameni care-mi zimbeau pe strada de ma scoteau din minti. Stirile de acolo erau plictisitoare, prezentate de un tip de vreo 60 de ani, chel. Prima stire, scandal in Iugoslavia. A doua, alegeri in Germania. A treia, Bush a zis nu stiu ce. In tara lor nu se intimpla nimic. Si cum nu gaseam stiri in toata Elvetia, mi-am intilnit subiectul in aeroport. Un roman prins de elvetieni si expulzat. M-a recunoscut si voia sa-mi spuna povestea lui. De ce-l expulzau? Fiindca nu-l astepta nimeni la aeroport. Nu intelegea nimic din legile locului.